Epopeea bucătăriei, continuare

Poate erați curioși ce am mai făcut cu bucătăria și tâmplarul pe care îi căutam.
Răspunsul este foarte simplu…

Nimic.
Am adus acasă un tâmplar care face mobilă de bucătărie, s-a uitat domnul pe acolo, a măsurat și a concluzionat că e minim 2000 de lei ceea ce îi cer eu. I-am explicat că în aceeași bani, mi se face o bucătărie mult mai complexă și cu un metru mai lungă.
– Dar e pal de 16 sau de 18??
– De 18…
– Vedeți, eu nu fac rabat la calitate, la mine e de 18.
– Și la mine…

Până la urmă, ne-am despărțit amiabil când a realizat că durează prea mult să facă calculele și el pierde timp și bani cu mine.

După aia am prins unii care montau o bucătărie la un tip care s-a mutat la etaj. M-am dus spre unul din ei și l-am întrebam cât costă o bucătărie identică cu cea pe care o montează acum la vecinul.
– Păi nu știu, contează materialele, calitatea…
– IDENTICĂ cu asta de o ai în fața ta, avem exact aceeași bucătărie!
– Nu nu, trebuie să venim, să măsurăm, să vedem…

Ne-am despărțit și de ăștia, la fel de amiabil. A venit după aia să bată la ușă, să discutăm. I-am zis că nu mă mai interesează.

Între timp, ghidat de colega vali, care își trăiește viața de vis pe o saltea de 1000 de euro, mi-am luat o salteluță mai ieftinioară, dar pe care dorm ca un rege, însoțită de un pat simplu și elegant. Din nefericire, la pat nu am fost atent când l-am cumpărat și nu am citit descrierea, unde scrie mare că e crem și am crezut că e alb. Mi-a dat puțin designul dormitorului peste cap…

Iar cu bucătăria…continuăm. Pe 10 vine din concediu tâmplarul meu. Doamne-ajută să nu se fi tâmpit și ăsta.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.

Pe scurt