Unul din lucrurile pe care nu reușesc să le înțeleg în ruptul capului este de ce se mai duc antrenori reali, fotbaliști vechi, toți oameni cu bani, deloc săraci, să se angajeze la oierul din Ghencea, și anume Gigi Becali.

Adică, să nu fiu înțeles greșit. Eu m-aș duce să antrenez FCSB-ul fără probleme, nu am nicio reputație de apărat și, la ce mizerie e fotbalul românesc, reușesc o victorie măcar din noroc chior. Plus, nu mi-ar strica 100 000 de euro, nu? Pentru că sunt un blogger amărât, nu de altceva.

Dar vorbim aici de oameni mari din fotbal, de antrenori cu ștaif, oameni care au foarte mulți bani, care știu foarte bine că instituția de antrenor la FCSB este doar cu numele, oierul ăla, primitivul ăla împuțit tratându-și oile ca pe sclavi și amestecându-se tot timpul în jucăria lui, pe banii lui.

Și dacă știu asta, dacă știu că vor fi bătaia de joc a tuturor, dacă știu că nu au cum să aibă rezultate, pentru că afacerile microcefalului vor prima în alegerea celor din teren, dacă știu că vor pleca cu un șut în fund și cu coada între picioare, de ce se mai duc?

Și nu spuneți că e vorba de bani, că 100 000 pierde Pițurcă într-o seară proastă la Lido.