Citeam ieri o chestie funny, cu un tâmpit ardelean care și-a pus zahăr în motorul mașinii, pentru că așa auzise el că păstrezi uleiul mai mult timp. Jur, în viața mea nu am auzit de așa ceva, dar cică există prostia asta în zvonistica națională și anual îi cad pradă relaxați mental de ăștia.

Elon Musk face, din când în când, câte o chestie de asta. Se droghează cu ceva bun, că na, îți permiți, când vinzi vorbe goale fraierilor, după care începe să vorbească aiurea.

Elon a avut un plan care i s-a părut genial, la începutul războiului din Ucraina, când nimeni nu dădea vreo șansă ucrainenilor. Vine acolo, salvatore de la patria, cu internetul Starlink (internet pe care l-a plătit, în integralitate, statul american, nu a dăruit el nici măcar un cent), ucrainenii se zbat câteva zile, săptămâni, rușii îi fac piftie, totul se termină, back in business, dar erou.

Problema lui Elon e că nu i-a ieșit pasiența deloc. După 200+ de zile de război, nu se întrevede niciun final, iar el pierde miliarde de miliarde, clienți ruși care ar fi putut să cumpere tesle și camioane de la el, dar acum le cumpără de la Leroy Merlin și și le dau în coaie. Teslele. E greu să pierzi o piață de 140 de milioane de oameni, când tot ce trebuiau să facă ucrainenii era să se predea.

Elon este demonstrația motivului pentru care corporațiile nu trebuie să aibă voie să conducă nimic ci, dimpotrivă, să fie controlate în decizii cu brutalitate.