Una din marile mizerii oferite de băncile românești au fost creditele în monedă străină. Întâi în dolari, după aceea în euro, după care sarabanda a fost dusă până la francii elvețieni, cu distracțiile aferente ulterioare. Desigur, pe nimeni nu a interesat ce se întâmplă cu clienții, nici măcar pe banca națională cu al său gunoier șef, Mugur Isărescu, cel pus acolo ca să protejeze economia și populația de avântul de nestăvilit al băncilor. Cât timp spreadul dintre dobânda primită și cea oferită a făcut miliarde, ce mai conta? Doar banca lua de la BNR cu 1% și dădea în piață cu 20%. Bani, tati, nu glumă.

Pe nimeni nu interesa că moneda națională era subminată de creditele majoritare în alte valute. Ce contează că distrugi leul și îl duci în zona fragilă, unde poate fi menținut doar cu acele așa zise injecții de capital, practic manipulări bursiere bancare, care scoteau euro din țară zi de zi? Doar nu plătim cu euro, nu?

Acum, unii dintre domnii bancheri, nemaifiind protejați pe riscul valutar, au scos creditele în euro. Dar vai, ce păcat. Pentru asta am murit noi la revoluție, să nu mai potă bancherii să dea credite în valută străină?

Ah și a crescut avansul pentru credite la 35%.
Mâna sus cei ce cred că e o măsură rea pentru tineretul care săracul nu mai poate și el să ia un credit pentru avansul de 5% ca să îl dea la creditul pentru casă, plus încă un credit de nevoi personale ca să mobileze casa.

PS: Mai ține minte cineva când Isărescu dorea introducerea unei legi care să sancționeze cu închisoarea jurnaliștii care lansează știri despre bănci ce pot destabiliza economia? Pentru că el nu mai ține minte.