findme

Acum un an, în dimineața de după ce se întâmpla #colectiv, inițial nu am fost foarte afectat. Mă trezisem brusc, ușor buimac, habar nu aveam de nimic, am citit prin feed pe telefon, cu ochii împăienjeniți, ceva incendiu. Mke, no biggie, hai să facem cafea, să ne jucăm cu copiii, chestii de genul.

După care am deschis laptopul și am citit tot ce s-a întâmplat. Și nici chiar atunci nu am fost extrem de afectat. Ok, era ceva teribil, dar tot felul de lucruri teribile se întâmplaseră în ultima perioadă, atentate, morți, citind zilnic așa ceva, devii ușor insensibil.

Și apoi a venit șocul. Pentru că pe oamenii aceia eu îi cunoșteam. Și mă lovea în moalele capului tot mai tare. Întâi Claudiu și căutarea sa nebună prin oraș. După aceea Valentina. După aceea Adrian. După aceea Alexandra. LUME, OPREȘTE-TE, NU CRED CĂ LUCRUL ACESTA SE ÎNTÂMPLĂ!!!

După care s-a întâmplat tot ce a fost după aceea, familiile terifiate, tentativele de cățărare pe morți, numărătoarea săptămânală de oameni care se mai duceau, tot tacâmul, nu e nevoie să rememoră, ne aducem aminte toți.

Știți, am fost foarte furios. De fapt, toți am fost extrem de furioși și nu neapărat doar pentru ce se întâmplase. A fost o tragedie, dar, cum ar spune Birlic, O altă tragedie în marele teatru al vieții.

Am fost furios pe măscăricii care au făcut tot ce au putut să profite de această tragedie. Am fost furios pe politicienii care se spălau pe mâini sau, dimpotrivă, încercau să acapareze scena. Am fost furios pe biserica care își bătea joc de morții propriei sale congregații. Le-am urât pe hienele din social media, pline de serenitate și gânduri bune, care cereau să se facă liste cu brandurile care au contribuit, pentru că, nu-i așa, să aducem recunoștință brandurilor, sau publicau articole vitriolante însoțite de poze cu morți, poate poate iese un pic de trafic în plus. Nu i-am iertat nici acum și ei știu asta. Am fost foarte furios.

Puțin, furia mi s-a mai domolit după ce am văzut plecată fața de desen animat a lui Ponta. M-am mai liniștit după ce, în pofida porcilor de locuitori din sectorul 4, care deja îi blamau pe cei morți, porcul mare numit Piedone nu a putu candida pentru un nou mandat la primărie.

Dar furia nu mi-a trecut nicio secundă de tot și am așteptat, am tot așteptat să văd un dosar penal trimis în instanță, niște vinovați reali, nu grămezile îndesate în dube doar ca să dea bine la televizor.

Știți ce am văzut?
Nimic. Nu s-a întâmplat nimic, momentan morții cu morții, viii cu viii. Și așa cum bine se întâmplă în românia, dacă justiția nu s-a îndeplinit pe presiunea publicului, nici nu se va mai îndeplini. Acarul Păun va lua vina asupra sa, niște condamnări cu suspendare și aia a fost. Furia a trecut, lacrimile părinților s-au uscat, iubitele și iubiții au mers mai departe, cui îi mai pasă de un eveniment circumstanțial din urmă cu atâta timp?

Iar furia îmi crește și atinge niveluri paroxistice atunci când văd, la televiziunile din românia, mizeriile pe care le-au pregătit pentru a sărbători acest eveniment. DA, A SĂRBĂTORI, e corect spus, pentru că e un motiv de sărbătoare. O mai țineți minte pe vaca aia care se declara pe facebook împlinită și mulțumită, după ce stătuse toată noaptea printre cadavre?

Televiziunile din românia, în loc să declanșeze un jihad față de rezultatele inexistente ale cercetărilor, pentru morții nerăzbunați, pentru răniții care încă fac operații de recuperare, pe banii lor, pentru că statul nu mai dă nimic, pentru banii furați de organizatorii de concerte în numele morților din club, de donațiile de milioane de euro intactiene, nejustificate vreodată cuiva, în loc de toate acestea, au emisiuni cu lumânări, cu lacrimi la fața locului, cu părinți îndurerați, cu întrebări cretine Și, v-a durut când v-a ars? Cum vă simțiți acum, când arătați ca un monstru?cu muzică lacrimogenă, totul în numele zeului ban. Această superbă emisiune v-a fost prezentată de Ariel, Imodium și BMW! Ura!

ASTA fac acum televiziunile, storcând cât se poate de mult din sărbătoarea lor financiară. Aici ne oprim noi ca societate. La niște lumânări, lacrimi și un Dumnezeu să-i ierte, morții cu morții, viii cu viii. După care mergem mai departe. Așa am trecut peste toate. Am trecut peste Revoluție, peste Iliescu, peste dâra de morți lăsată de Cosma, cosmetizată de securitate să dea bine, peste Hexipharma, peste tot.

Dumnezeu să-i ierte, asta a fost.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.