Acuma nu știu cum să vă spun, dar citind pe-aici realizez că media de vârstă s-a îngroșat și aproape toți suntem ca vârstă mai aproape de cadavre decât de vii.
Hai, recunoașteți, n-o mai dați aiurea că sunt verde, că merg la sală, că mă încordez…
Câți dintre voi ați prins pagerul?
Sau câți ați avut două telefoane că nu era loc în agendă pentru toate contactele?
Tare curios aș fi cam ce vârste aveți.
Întreb pe domni, că pe doamne nu se cade, le ghicesc eu din ochi.
Uneori mai dau și greș… dar de principiu sunt un bun ghicitor de vârstă.
Vă povestesc o mică întâmplare de acum vreo 2 ani.
(unii dintre voi au mai auzit-o, sper să ne amintim cu plăcere)
Eram plecat cu serviciul undeva la Cuca Măcăii, prin America de Sud.
M-am cazat la un hotel modest.
Am condus 6 ore, eram fiert, când am ajuns în cameră îmi puțeau pantofii atât de tare că i-am băgat în seif.
La nici un sfert de oră mi-a adus ospătarul o licoare fierbinte care mirosea suspect a alcool și mirodenii iuți.
A zis că e de la directoarea hotelului, special pentru mine.
Vă spun sincer, nu m-am simțit deloc flatat, ci mai degrabă vizat, așa că am cerut detalii ospătarului.
Aparent, niciun client nu primește astfel de tratament, deci e clar, directoarea vrea să mă omoare.
Întreb cum o cheamă, cică e brunetă, nemăritată și focoasă.
Nu aveam chef de vorbă, eram frânt, a plecat, am băut paharul și-am ațipit.
M-am trezit într-un țipăt de bărbat rănit.
– Uuurgghhhhăăăăăăăhh!
Mă uit pe geam, un tip cu o drujbă în mână agățat de-o scară stând să cadă și c-o creangă înfiptă în locul unde bărbații își țin cele mai de preț obiecte, țipa cât îl țineau plămânii.
Alerg, din ce mai știu și eu limba locală înțeleg că domnul cu pricina tăia copacul iar creanga s-a răzbunat.
În fine, au sărit ospătarii, l-au dat jos, a venit și-un doctor, l-au întins pe jos, nu era cine știe ce dar avea o vânătaie zdravănă pe coiul stâng.
Lângă mine, o brunetă ochioasă oftează.
– Haideți doamnă că n-a pățit nimic, e puțin julit…
Clipește din ochii mari și umezi și-mi întinde mâna:
– Sofia Gabriela Valeria Carmen de Lacrimosa, directoarea hotelului, domnul de pe jos e soțul meu.
Cu vocea cea mai speriată de care am fost în stare am scos un “Aoleu! Vă compătimesc.”
Îmi dădeau și mie lacrimile și cred că au lăcrimat și pantofii din seif.
– V-ați rănit și dumneavoastră? (mă întreabă directoarea).
– Nu doa… domniș… doamnă… că nici nu știu cum să mă adresez, ospătarul v-a descris ca pe o domnișoară brunetă, frumoasă și sub 25 de ani. Și eu așa v-am trecut în agendă. Iar acum aflu că sunteți măritată și trebuie să vă trec în cealaltă agendă.
Pauză. Oftează. Apoi un răspuns sincer.
– Știți ce, lăsați-mă în agenda aia până vedem ce spune medicul.
Adică?! Eu sunt verde, mă lăuda și amicul Ramses când priveam muncitorii cum îi construiesc piramida. 🙂
Din 27 iulie 1965 înaintea erei noastre. 🙂
57, aici (nu-mi vine să cred nici mie) .
Tata, aproape 83: bătrîn îi drumu’ țării.
Acu’ cîțiva ani, 70+, era internat în spital.
O asistentă se referă la el ca “bunicul”.
Tata, f revoltat: eu, bunic?!
Acu’ te învăț cum să faci prunci !
valeu 57? tataie, te tii bine. in general evaluez varsta comentatorilor dupa stilul de scris, nu credeam ca ai ajuns la 40
Ți-am zis că-s mai bătrîn ca tine.
Fără “tataie”, că fac și eu ca tata :))
credeam ca zici in gluma:)))
Mda, avantajul e că și femeile-mi dau vreo 15 ani mai puțin 🙂
nu e rau
am ajuns eu la 33 si citesc pe aici de cand eram in liceu 🙁
well, sper ca ai iesit bine ca om, ca sa nu ma simt rau ca am stricat vreun caracter fraged:)))
aproape 50 de ani.
însă fiind LA Bătrânețe constat că am început să cunosc fauna din jurul meu și că fauna vrea bani mulți și case ușor vandabile, iar pentru asta fac mult rău și dau țepe
Păi ești destul de tinerel dacă zici de pager. Să vezi cum era să faci convorbire telefonică cu înțelegere, cînd prietena îți trimitea anunțul pentru joi seara iar poștărițele puturoase le strîngeau, dimpreună cu toate scrisorile și le aduceau sîmbăta. Iar ea (consoarta de acum) aștepta ca proasta la poștă și “nesimțitul” nu catadixea să vină la ora/ziua fixată. Nu, nu aveam “fix” acasă, nici măcar din ăla de săraci, adică “cuplat”…
Alo, Mitocu, vorbiti??