Mulți dintre voi nu au prins, mulți dintre voi nici măcar nu au auzit de pionieri și șoimii patriei. Noi, pe vremuri, eram parte vibrantă a partidului comunist român. Încă de la grădiniță deveneam Șoimi ai Patriei, tineri soldați în lupta asiduă a societății comuniste. După grădiniță, în clasa a 2 a, în cadrul unei ceremonii oficiale care avea loc undeva festiv și solemn și doar dacă era un elev exemplar, erai făcut pionier, baza și coloana vertebrală a sistemului, pasul cel mare spre accesul oficial în sistem, când, la 14 ani, devenea UTCist, primeai carnet oficial și aveai drumul deschis spre a deveni membru de partid, oficial și cu acte în regulă.

De ce am făcut introducerea asta comunistă pentru o poză cu realizările USR?
La sfârșitul fiecărei săptămâni, în sistemul acela minunat, se făcea o ședință și fiecare din noi trebuia să își facă autocritica. Autocritica asta consta în a-ți prezenta realizările pe care le-ai avut de-a lungul săptămânii și, după, greșelile pe care le-ai făcut, de ce le-ai făcut, ce ai înțeles din acele greșeli, cum poți să le eviți pe viitor și cum nu mai faci. Nu, în ochii partidului erai ca în ochii bisericii, nu se putea să nu greșești ceva, realizările erau oricum în planul cincinal, greșelile erau împortante.

La amintirea asta mi-a fugit gândul când am văzut panotajul ăsta stupid al celor de la USR. Nu, nu am făcut nimic săptămâna asta, am ars-o pe legale, dar ceva trebuie să le dăm oamenilor, iată, să vadă lumea că am muncit. Și astfel avem realizări de astea coplanare tangențial și sinusoidal cu realitatea, gen a anunțat demarearea unui plan de atenuare și adaptare, unul a amendat o terasă, Clotilde a finalizat ceva, primarul Bacăului, în loc să repare rețeaua de apă, care va ceda, din nou, la vară, așa cum cedează an de an, a organizat înscriei pentru o mizerie inutilă, iar Allen Coliban anunță că face un mic șmen, de doar 1000 de camere. Iată, cetățeni, vă supraveghem pentru binele nostru.

Totuși, deși structura comunistă este bine aplicată, la fazele astea, nu văd autocritica. Nici măcar de genul Tovarăși, regret că am dat doar 140% din ce puteam da, trebuia să dau 150%!