Încă de când eram eu puști, să dai chestii de igienă drept cadouri la zile de naștere și onomastice, singurele chestii la care mai participam, era jenant. Adică îmi dai mie cadou deodorant? Vrei să zici că put? Că nu mă spăl? Adică sunt proastă, chioară și urâtă sau ceva?

Așa că educația mea era zero din acest punct de vedere. Dacă nimeni nu mă educa cum să îmi iau un parfum bărbați, eu îmi luam ce mă tăia capul, asta când aveam bani. Nu era deloc surprinzător să mă dau cu niște parfum de pe etajeră, eventual de-al mamei, sau cu loțiunea după bărbierit a tatălui meu, deși aveam barbă doar în vis, că a început să îmi crească prin clasa a 12 a, genele asiatice spunându-și cuvântul.

Primul parfum real, pentru bărbați, l-am primit, evident, de la prima gagică din viața mea care m-a considerat bărbat, nu prieten, partener de hârjoneală sau alte epitete de astea care ocolesc o relație serioasă. Nu mai țin minte ce era, sincer să fiu, nu era ceva scump, pentru că eram sărăcuți, dar era ceva diferit de șpreiurile folosite, cu generozitate, până atunci.

Practic, în viață, toate parfumurile pe care le-am avut, mi-au fost cumpărate de către femei de bine, care s-au gândit că au grijă de mine. Țin minte că, odată, eram cu una din ele într-un magazin de ăsta de parfumuri și am vrut să îmi iau eu unul de pe raft, iar ea m-a oprit și l-a pus la loc Nu, nu ăla, îl avea fostul meu prieten. Ce să zic, m-am conformat și l-am luat pe altul, doar nu voiam să miros ca fostul ei prieten, nu?

În ultimii ani, Luna m-a stabilizat la chestia din poză. Mi-a plăcut cum mirosea, îmi place și acum, cred că mă reprezintă, senzual vorbind și nici nu cred că miroase ca al fostului. Mi-l cumpăr în mod constant, simt că miroase masculin și puternic și nu cred că îl voi schimba prea curând.

Mai ales că eu consider genul acesta de cumpărături o corvoadă. Hai să mergem în magazin să mirosim parfumuri. FFS, după primele 3, deja toate miros la fel și nici nu mai am loc pe mână unde să mă dau, pentru că, nu știu dacă știați, parfumul, în combinație cu feromonii proprii, miroase altfel decât direct din sticlă. Și nu poți greși astfel, am încheiat citatul. Aceasta e cea mai elegantă și simplă soluție. Pentru cine te dai cu parfum? Cine dorești să îți simtă mirosul plăcut? Soția? Prietena? Atunci las-o pe ea să îți aleagă licoarea.

So, domnilor, voi cum vă luați parfumurile?