Contul meu
Sa va zic ce am visat noaptea trecuta?
Ok, stiu ca nu va intereseaza, dar eu tot va zic. Pentru ca sint un egoist si am nevoie de sfatul vostru. Si poate pentru ca imi este putin frica de noaptea care va urma…
Visam ca sint pe moarte, cancer terminal la colon si ca mai am doar o singura zi de trait. Si ca nimeni altcineva in afara de mine nu stia acest lucru, nici familia, nici prietenii mei, nimeni.
Si cum ma gandeam eu ce naiba sa fac, cum sa petrec ultimele momente din viata, am hotarat ca vreau sa fac un chef pe cinste.
Daca tot este sa mor, macar sa o fac onorabil, impreuna cu prietenii mei.
O mare parte din vis faceam invitatile, ma foiam imaginandu-mi pe cine voi invita si pe cine nu, tresaream in somn transpirat, adaugand si stergand prieteni de pe lista.
La un moment dat m-am panicat cand am vazut lista plina cu stersaturi. Va spun, nu exista stress mai mare decat sa faci o lista cu cei mai buni prieteni ai tai si dupa plus si minus sa iasa NIMIC.
Era ora 4 dimineata si ma trezisem complet. Si mi-era frica sa adorm la loc. Asa ca am inceput, lucid fiind, sa-mi enumar prietenii buni in gand. Dupa primii trei ma simteam deja mai bine, asa ca ma linistisem si adormisem la loc.
Apoi visul a continuat cu inca o dilema. Am zis, bine-bine, pana la urma o sa ai trei prieteni cu care sa petreci ultimele clipe, dar le spui ceva sau nu?
Adica le spui ca vei murii si ca de aceea i-ai invitat sau nu? Daca le spun, atunci cu siguranta nu va mai fi nici un chef, ca stau aia cu fetele mohorate si ma compatimesc.
Daca nu le spun, atunci o sa ramana marcati toata viata de moartea mea si nu vor intelege gestul meu.
Binenteles ca m-am trezit din nou. Din fericire era dimineata deja si am plecat la lucru.
Dar se aproprie din nou noaptea si mi-e frica ca visul acesta va continua…
Asa ca am zis, hai sa va intreb pe voi, cei de pe Arhiblog. Ce parere aveti? Sa le spun prietenilor mei de scopul petrecerii sau nu?
Please Help!
Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Pe scurt
NOU
de ce imi suna ca povestea vacii 🙁 ?
NOU
Orice tristete e mai usoara cand e cineva langa tine si orice bucurie e mai mare cand o impartasesti cu altii.
NOU
Jerome,
Suna foarte bine, insa trebuie sa te hotaresti. Alegi tristetea sau bucuria? Alegi sa fi mai putin trist impreuna cu ei sau sa te bucuri mai mult alaturi de ei?
NOU
Hary
Nu poti alege
In viata le ai pe ambele
NOU
Uite un exemplu
Eu sunt un tip vesel, deoarece stiu ce inseamna tristetea.
NOU
Jerome,
stim asta, e ok cand sintem lucizi si gandim, dar alter egoul meu din vis avea nevoie de o decizie ca sa poata sa mearga mai departe. Aveam nevoie de ceva de genul ce a zis Marcian mai jos. Bucura-te si lasa-le o scrisoare explicativa. Great solution. Sa vedem daca reusesc sa-mi influentez visul…:-))
NOU
Hary
Noi suntem urmasii dacilor, asa ca inainte de a ne arunca in sulite, bem si ne veselim.
NOU
Eu nu le-aş spune. Aşa ca să nu fac din moartea mea o dramă 🙂
NOU
Din perspectiva ta e ok. Dar gandeste-te cum e din perspectiva prietenilor. Tu-i inviti la un chef si ii termini pe viata. O sa-si spuna ca din cauza lor, ca cheful a fost devina, etc… Vrei asta?
NOU
Nu cred. Prietenii ţi-i alegi, nu? Se presupune că ai ştiut cum să-i alegi. Eu dacă aş fi prietena cuiva şi aş fi la un astfel de chef, sigur, aş suferi după deces, dar m-aş gândi că a petrecut exact cum şi-a dorit şi aş fi bucuroasă pentru el/ea.
NOU
Plus de asta, ce mod frumos de a muri: cu o petrecere. Fără clasicul circ, fără jale. Cred că la petrecerea mea dinainte de moarte m-aş îmbăta pentru prima dată în viaţă.
NOU
Anatati,
nu e o idee buna sa te imbeti prima oara la ultima petrecere din viata ta. S-ar putea sa fi in coma alcoolica la judecata de apoi…
E mai bine sa te antrenezi cu ceva timp inainte, sa nu dai in penibil in momentele cu adevarat importante din viata… ahm…moartea… la naiba, in momentele cheie, si atat…:-)))
NOU
pe naiba, ce moment mai bun să te faci de râs decât în faţa morţii. judecata de apoi e viaţa, nu ce vine după moarte 😉
NOU
Nu le spune. Lasa-le o scrisoare in care sa le multumesti si sa le explici de ce nu le-ai spus. Prietenii adevarati te vor intelege cu siguranta si isi vor aminti de tine sanatos, nu chinuit de boala.
NOU
marcian,
esti un salvator de vise autentic…
daca esti din Bucuresti, primesti un sixpack de Terapia Platin.
Alexandru, esti pe felie?
NOU
Sunt pe felie ca Adi Ilie :). Rugamintea e sa primesc datele de contact pe mailul de munca, pe ala personal nu ma mai pot loga…ai dracu’ astia de la NSA, o fi dat Obama ordin sa imi sparga mailu’ :))
NOU
@hary: sunt din Pitesti :(, dar multumesc oricum. Si pentru oferta de bere, si pentru aprecieri
NOU
Da-te-n mortii ma-tii de aparat!!! Ba esti nebun,ba baiete,ba! Nimic, ba, nimic!! Baga-mi-as pula-n ma-ta de aparat sa-mi bag! Ba esti nebun,nimic,20 de maini pe 500, nimic,nimic! Pune 2 cirese,o pruna,sub pruna o cireasa ca sa ma oftice,si-n continuare la pruna,doua cirese! Da-o-n mortii ei de treaba, ca e manevra pe fata!
NOU
Panaramaaa :)))))))
NOU
Trist. Totusi dilema ramane. Nu le-as spune prietenilor pentru ca as vrea sa mai petrec pentru ultima data alaturi de ei si nu mi-as dori sa se transforme totul intr-un parastas. Familiei insa i-as spune. Si as avea grija sa las totul in ordine pentru ca atunci cand ar fi sa plec din lumea asta, sa nu incurc pe nimeni. Am putini prieteni, ii numar pe degetele de la o mana, dar ce prieteni! Sunt norocoasa. Si asa cum a zis si Marcian, le-as lasa cate o scrisoare fiecaruia si le-as explica cat de mult au insemnat pentru mine.
NOU
Moartea e singurul lucru personal 100% si, ca fapt in viata (ce ironic), trebuie tratat ca atare. Te duci, dispari, te inalti singur. Moartea e singura experienta pe care nu o poti impartasi, dar e singura oportunitate de a te cunoaste pe tine insuti cu adevarat. Ca un elefant obosit, as face-o in liniste si cu demnitate. Prieteniile, ca si orice altceva, se sfarsesc aici.
NOU
dropia,
uite o fire romantica, ce frumos….
imi place.
NOU
Eu n-aș invita prietenii, că m-am distrat cu ei toată viața (doar de-aia sunt prieteni). Mi-aș invita dușmanii și le-aș spune că mâine mor și i-aș face să se simtă de căcat. Și aș spera să mor cumva înainte să plece ăia, ca să-i și marchez puțin. Și ies din scenă împăcat cu prietenii și răzbunat pe dușmani. WIN-WIN.
NOU
Flo
Ma gandeam cum m-as simti daca cel mai mare dusman al meu, m-ar invita la el si mi-ar spune ca ar muri peste 3 luni.
Sentimentele ar fi amestecate, insa sigur, extrem de sigur, nu m-as simti de cacat si nici marcat.
E posibil sa ma gandesc ca respectivul inainte de moarte vrea sa se impace cu mine si sa-mi faca o bucurie.
NOU
Flo,
Parca il aud pe Petru cum iti spune scrasnind din dinti: marsh in iad, manelistule….:-)))
NOU
Păi cum să mă prezint la sf Petru în rai când toți prietenii mei sunt deja în iad?
NOU
Cand mai ai o singura zi de trait cred ca si sa te scoli din pat e foarte greu! Eu m-as inchide in casa si nu as accepta pe nimeni. Daca mai ai un an de trait e alteva; as face tot ce n-am facut pana atunci, un fel de bucket list!
NOU
Ceva asemanator s-a intamplat anul trecut.
Sora unei prietene stia ca are o boala incurabila la inima care I-a fost depistata cand avea in jur de 8 ani. Doctorii I-au spus ca nu v-a trai mai mult de 10 ani(si ea a aflat asta cand avea 20 de ani de la mama ei care credea ca s-a vindecat).
Ea locuia in Italia de cativa ani, sora ei(prietena mea) locuia in Anglia. Pe data de 20 martie 2012 era programata la un consult de rutina pentru inima in Anglia si cu ocazia asta avea sa isi vada sora, fratele si pe mama ei care locuiau acolo.
In noaptea de revelion 2011-2012 eram langa prietena mea cand vorbea cu sora ei la telefon si s-au certat putin pe motiv ca sora ei nu era foarte atenta la ce ii se spunea la telefon. In aceeasi noapte a spus ca ar vrea sa faca o petrecere mare pe 7 ianuarie pentru ca o chema si Ioana si ar vrea sa invite doar familia si cei mai buni prieteni.
A decis sa o faca pe 1 ianuarie pentru ca citez:”Pe 7 ianuarie e prea tarziu. Lumea va fi prea ocupata!”
S-au distrat toata ziua pe 1 ianuarie, au cantat, au dansat si pe la 8 seara a plecat In bucatarie dupa niste farfurii. A intrat in camera, a pus farfuriile pe masa si a cazut. Cand au ajuns medicii 25 minute mai tarziu au declarat-o moarta.
Oare a stiut?
Eu cred ca le-as spune ca urmeaza sa mor si as lua cele mai nesimtite droguri. Macar mor fericita.
NOU
Le-as spune numai celor mai buni prieteni si as organiza petrecerea dupa ce ar digera bine vestea, cred ca dupa o luna, sa se obisnuiasca cu ideea.
Si bineinteles fara lacrimi si alte bullshituri d’astea!
NOU
E din cauza distantei fata de patrie, te face vulnerabil. :))
NOU
ce bine ca a fost doar un vis. uita-l. traieste clipa!
NOU
Cred ca trebuie sa te imbeti.
NOU
cred ca era deja beat…
NOU
Cel mai important lucru, pentru mine, este să știu că celor dragi mie le este bine și sunt in siguranță.
Nu cred că le-aș spune. M-aș “îmbăta” cu veselia lor. Și, dacă tot aș avea o zi la dispoziție, aș aranja ca fiecare să primească, la un moment dat, în timp, câte un dar din partea mea: o fotografie haioasă facută împreună, un obiect încărcat cu amintiri plăcute, un film văzut împreună, o carte dezbătută in hohote de râs, o piesă pe care ne-am prostit scălămbăindu-ne…
Realitatea este că n-aș ști să le spun că-mi sunt neprețuiți… si-aș da-o-n comedie. 🙂
NOU
eu n-as spune, pur si simplu m-as imbata cu prietenii la marea petrecere, iar daca n-ar fi sa mor atunci, as bea in continuare si as muri matol 🙂 macar sa nu simt.
NOU
Cu probleme din astea o sa ramai fara cititori. Atunci o sa vezi cum stai cu prietenii.
NOU
Uite, eu am avut cancer (sper sa fie la trecut) acum cativa ani. Si din partea familiei mele nu stie nimeni in afara unei singure persoane. Sper sa nu fie nevoie sa le spun vreodata, pentru ca stiu ca ar suferi, si nu vreau sa adaug inca o problema peste cele care le au deja. Si cat despre scopul petrecerii: nu le-as spune, pentru ca nu as avea putea sa ii va suferind.
NOU
Nu le spui. E de ajuns ca-si rup din timpul lor pentru a-ti tine companie, nu trebuie sa le mai afectezi si sistemul nervos.
Visul poate determina -> ori cea mai mare grija a ta e sa mori da’ cancer, ori ledul subconstientului incepe sa palpaie intermitent. Go check
NOU
Eu, in ipostaza crunta de mai sus, mi-as lua fetita in brate si i-as spune ca o iubesc si ca, de undeva de acolo, in orice forma voi fi, ma voi gandi mereu la ea si voi incerca mereu sa o ajut, oricum si orice inseamna asta. Si daca fiu-meu vine pe lume pana atunci o sa fac exact aceeasi chestie cu el. Si intre, cat ei o sa doarma, ca asa sunt copiii mici, dorm relativ mult, o sa-mi sarut nevasta, careia o sa-i spun intruna cat de minunat a fost ca am cunoscut-o si cat de rau imi pare ca plec.
Cat despre baut cu prietenii am baut destul pana acum, asa ca n-as face-o p-asta cu petrecerea, mi-as petrece timpul cu cei importanti pentru mine. Parintilor insa nu stiu cum / daca le-as spune… parca nu m-ar lasa inima, nu cred ca e drama mai mare decat sa-ti moara copilul, indiferent cati ani are.
Trist, dar cred ca atunci cand ai in viata oameni pe care i-ai regreta n-ai cum sa pleci decat plin de regrete.
NOU
Asta nu mai e blogul lui arhi?
NOU
eu nu mi-as petrece ultimele clipe cu prietenii, mai degraba m-as droga si-as viola-o pe crudutza sau vreo rapandula din asta
NOU
Nu merita s-o violezi pe cruduta… prea mult efort ca sa economisesti 50 de lei.
NOU
Primii trei?! Eşti norocos. Lista mea de prieteni e formată din două rînduri.
NOU
eu nu as face chef, nici nu m-as intalnii cu prietenii. (putini cati sunt)
as face o vizita la parinti, apoi mi-as lua nevasta, as urca pe coltul de munte favorit, si as sta sa ma uit la stele, mana in mana. prietenii ma cunosc suficient de bine ca sa inteleaga de ce ultimele momente vreau sa le petrec asa.
NOU
Nu ma bag la din astea, e grele 🙂
NOU
Poti sa pui cantece vesele despre moarte si sa dansati pe ele. Un bun exemplu ar fi cantecele vitejesti. Iar la finalul petrecerii, faceti concurs de taiat venele.
Sau le poti zice adevarul cand deja sunteti toti sub masa, atat de beti incat radeti si plangeti in acelasi timp pentru orice motiv.
Un raspuns serios din pacate nu am. Cred ca n-as da deloc petrecerea si m-as retrage in munti, sa ma caute ca pe Elodia.
NOU
DeeDee,
“atat de beti incat radeti si plangeti in acelasi timp pentru orice motiv.”
asa se imbata numai fetele, sa stii. :-))
NOU
Deedee: eu nu as lua prea multa bautura la petrecerea de adio, as pune pe masa cea mai buna verdeata de pe piata( if you know what i mean) si cand o sa fie toti fumati bine le spun ce si cum.
NOU
Hary, nu te pot contrazice, eu singurele fete bete pe care le-am vazut erau deja inconstiente =))
Alexandru: buna idee. cred.
NOU
Hary, este ciudat ca visul s-a repetat in chiar aceeasi noapte… La fel cum este si faptul ca te astepti ca visul sa continue. Daca intr-adevar te framanta ceva, justificare petrecerii sigur nu este piatra de incercare… (n.b. am comentat ca un om de buna credinta, da?)
NOU
Petra,
“am comentat ca un om de buna credinta, da?”
ti-e putin frica de reactia mea, nu-i asa? :-))
stai linistita, nu ai scris nimic denigrator si nici nu ai fost agresiva defel. iar eu sint un om foarte bland, chiar daca uneori sint sarcastic si ironic cu femeile…:-))
visul a revenit. vrei sa afli cum a continuat?
NOU
“vei murii” cu siguranta un scriitor sarac.
NOU
“scriitor sarac” nu e pleonasm ?
NOU
www.celebritynetworth.com/richest-celebrities/authors/jk-rowling-net-worth/
NOU
nu e. Uita-te la Dinescu.
NOU
Dani, noroc ca tu esti si pilot ca altfel…..:))
NOU
Dinescu nu a facut bani din poezii.
NOU
am zis eu altfel? e scriitor si nu e sarac. q.e.d.
alte argumente mai ai?
P.S. daca omuletul care postat articolul primeste bani pt asta, ar trebui sa-i foloseasca sa invete unde se foloseste “i” sau “ii” sau, doamne fereste, “iii”.
NOU
MM,
sa-ti explic, pentru ca vad ca nu esti in domeniu…:-))
Autorii de carte sint vedete. Cel putin cei foarte cunoscuti, care traiesc din scris. Multi dintre ei, au fost si mai sint pe jumatate analfabeti. Motivele sint diferite.
Unii stiu bine in teorie, dar sint neglijenti la scris. Altii pur si simplu nu stapanesc gramatica limbii in care scriu.
Aia de stiu bine ortografie si gramatica se numesc corectori.
Si acum surpriza: nici un scriitor nu este publicat de o editura, fara sa-i fie corectata lucrarea de catre un corector profesionist. Cartea ca si produs, este creatia unei edituri. Scriitorul/autorul doar ofera continutul.
Acum spune-mi te rog, tu ce parere ai, din ce imi castig eu existenta?
Scriind, corectand sau editand carti?
NOU
E greu sa te pui in situatia unui individ ce are termenul de valabilitate stampilat pe frunte, da’ pana la urma toti murim, fie ca e azi, fie ca e peste 50 de ani. Probabil ca ne-am plictisi ingrozitor, daca am fi nemuritori sau daca am trai 4-500 de ani, ca personajele biblice, poate ca ne-am plictisi si daca am prinde suta. Iar daca ai avea cancer in faza terminala, ar fi imposibil ca sa nu-si dea seama cei din jur ca suferi de ceva, ca vorba aia, recunosti omul racit, dar mai omul care e putred pe interior.
NOU
daca organizezi des petreceri pentru prietenii tai, e bine sa nu le spui, daca faci petreceri rar sau eventual niciodata, nu trebuie sa spui nimic, o sa zica ei, “Ce a patit Arhi de face petrecere, ori a castigat la lotto ori a intrat in anul mortii?”
NOU
A castigat sigur la loto,e in grecia, are angajati sa faca entertainment in locul lui:))