Scris de Vidual Bronco

Prolog.
Suc mango la Tec. Adidas Prestige. Tropicana. Colecții Turbo. Abramburica. Artex. Geci cu două fețe.
Prima mea amintire post decembristă mă găseste în brațele bunicului meu, fost colonel de geniu în Armata Poporului – căruia îi curg lacrimile pe obraji în fața unui televizor Sirius 220B.
„Am trăit o viață intreagă sub viermii ăștia, dar am ajuns să-i văd morți”.
„Viermii” nu erau cuplul Ceaușescu.

Aveam 8 ani. Bunicul avea 60.
O panaramă de Revoluție, o panaramă de popor, o panaramă oriunde te-ai fi uitat.
Insă panarama era pe spatele nostru, și panaramele care făceau panaramă atunci – nu au mai plecat nicăieri.

O dată cu tirurile cu ajutoare, poporul îndobitocit mai ceva că și coreenii – s-a culcat la loc.
„Desteaptă-te române”, o altă panaramă, nici măcar dulce-amară, a tragediei care ni se arată de fiecare dată când ar trebui să-i întoarcem curul istoriei.

Și apoi ne-am umplut de panarame, în dulcele stil balcanic al unei gloate pe care nu o poți numi nici popor, nici adunătură.
Totul e o perdea de fum, iar manipularea e atât de subtilă încât nici măcar subtilitățile nu mai sunt privite cu ironie.

Partea 1 – „Opoziția”.

Generația care a crescut cu BUG Mafia și Doctor Alban s-a inhăitat cu cea de dinaintea ei, cu cei care erau fie depeșiști, fie rockeri și „s-au descurcat”.
S-au descurcat atât de bine încât după ce au ajuns să câștige minim o mie de euro net pe lună – s-au gândit că au drepturi speciale în a controla incontrolabilul.

După ce s-au autoprostit că sunt de dreapta, deși se ard în cur cu toți gheii și viniturile lumii, generația cu Dunning-Kruger încearcă să îi prostească și pe restul.
Avem fie asistați social, fie penali. Fie vom ajunge că Grecia, fie ca Rusia. Cu de toate, tefelistii nu fac diferențe, toți la grămadă, la poștă, la muie.

Ei nu au îndoieli, doar certitudini. „- Ce PSD ? – Muie PSD !”
Muie vouă, bă.
Ați acaparat atâta muie de nici încă 30 de ani de acum nu veți mai fi amintiți altcumva decât „generația muiștilor”.

Niște puștani corditi care de abia au ieșit de pe Messenger (Yahoo, nu Facebook, pentru că sunt prea tineri să o fi ars pe mIRC) – au tupeul jegos de a pretinde că îi pot conduce pe toți.
Vor o „țara ca afară” dar prin eliminarea a tot ceea ce mișcă, tot ce e important și tot ceea ce individualizează acest popor.

Totul le pute, nimic nu e ok, nimic nu poate fi construit aici.
„Pensionarii sunt de vina, fute-i-am în gură de agarici”.
Problema cea mai mare este distopia, detașarea artificala, aproape o „out of body experience”, o depersonalizare brutală – pe care acești agarici o practică.
Tradițiile sunt învechite, înapoiate – dar toți se înghesuie la nunți și botezuri atunci când le vine sorocul. „Lasă boss, eu oricum nu cred în prostiile astea, dar n-am chef să mă cert cu ai mei”.
Ipocrizia e maximă.

Pensionarii sunt proști, au votat cu Iliescu, dar în realitate cei care l-au votat pe Iliescu în mod majoritar sunt fix cei care atunci erau în câmpul muncii, cei tineri ca ei azi.
Mă-ta a votat cu Iliescu. Tac-tu votează cu PSD. Sunt pensionari, nu au banii tăi.
E ușor să pretinzi căcaturi atunci când ai ce pune pe masă de 3 ori pe zi.
Câți dintre voi ați fi dispuși să va susțineți părinții sau bunicii ?

Câți dintre voi le-ați spune alor voștri – ” – Mamă, tată – nu mai vota cu PSD, facem un contract de întreținere la notar, nu-ți mai bate capul pentru pensie, te țin eu, dacă votezi cu cine îți zic eu”.

Cu USR.
USR fiind o adunătură de ideologi de canapea și de papagali care visează o lume de tip fascist, libertariană, stat minimal, meritocrație – de un fascism care mustește de ură.
Copiii ăștia urăsc cu patimă. S-ar spune că dacă ai avea șansa să emigrezi și să te realizezi – ar trebui că asta să reprezinte o formă de escapism și de auto-mulțumire.
„Uite ce mi-a oferit mama. Datorită votului ei, am putut să plec din România și să mă umplu de bani. Mulțumesc, mamă!”.

Pula. Ei vor o „țară ca afară”, azi, aici, acum.
„Dă-i în pula mea pe restul, care votează conform nevoilor de bază. I’m beyond that.”
Prostia e înfiorătoare și miturile sunt pe alese – „diaspora a schimbat soarta alegerilor” (ăia votează în jur de 150.000, din 5 milioane, și nu pentru că nu ar avea cum, ci pentru că-i doare în pulă, și pe bună dreptate).
„Salariul minim pe economie e o prostie”. OK.

Uitați ce se va întâmpla peste aproape 2 ani – PSD va câștiga din nou. Cu ALDE.
USR va lua mai puțin ca ALDE. RO100 va lua cât USR, împărțind fifty-fifty cei 12-15% la nivel național.
„La nivel național”, acolo unde îi doare pe toți în pulă de vrăjeala voastră. Acolo, în mediul rural, unde se câștigă alegerile de când lumea, și unde neam de tefeleu nu poate ieși pe stradă să scoată o beșină pseudo-intelectuală fără să fie luat la bătaie. Asta dacă a auzit careva de ei, ceea ce oricum ar fi o realizare în sine.

„O țară ca afară” nu va exista niciodată aici. Neam. Veci. Pururi. Aici e cu „Amin”.
După ce vor pierde alegerile, dar reușind să mai bage în Parlament o gașcă de panarame hippioate și bicicliste – vor da vina, ca întotdeauna, pe „poporul prost, care nu înțelege, și nu merită ceva mai bun”.

O parte dintre ei va fugi în străinătate, de unde vor abera în continuare pe Facebook, cu ura de după ușă. Cealaltă parte va rămâne aici, unde vor abera în continuare împotriva propriilor semeni, și nu vor înțelege niciodată unde au greșit.

Spre necazul lor și spre binele celor mulți, săraci și înapoiați.