Îl urmăresc pe Andriy Khlyvnyuk, solistul de la trupa ucraineană Boombox (care este un erou, la cel mai propriu mod, când au intrat orcii în Ucraina, a abandonat turneul din US al trupei și a venit să se înroleze, a fost rănit, a luat un șrapnel în față, s-a vindecat, s-a reîntors la luptă, ieri săpa tranșee alături de colegii săi. Rețineți, a făcut asta din proprie decizie, acum putea să cuvânteze antirăzboi prin US, dacă voia).

De fiecare dată când îl văd, mă gândesc la melodia asta pe care a cântat-o undeva prin februarie, am văzut-o în original pusă pe un canal de Telegram. Cu cât patos și cât de bine o cântă, un simplu soldat, într-o dimineață geroasă.

Și nu pot să nu mă gândesc la o chestie.
În cazul în care orcile se decid că e ok să avanseze frontul mai spre Marea Neagră, pentru că au nevoie de lebensraum și acces la o suprafață mai mare, prin urmare nivelează puțin românia, violează niște copii, femei, în timp ce bărbații vor fi ocupați cu fuga și cu proteste crâncene cu sticle în asfalt, noi cam ce muzică patriotică, sau care să poată fi considerată patriotică, am avea? Ce ar cânta el Fuego, în timp ce se sprijină de Kalașnikov, în piața fostului CC al PCR? Că nu îmi vine nimic în minte.

Imnul e o mizerie, clar, pusă de niște idioți, 1 milion de versuri pe care nu le știe nimeni, unde e vorba de moarte, somn și pe care niciodată, nimeni, nu le cântă undeva, că nu știe cum, cât, câte strofe, care e ordinea, totul se rezumă la finalul ‘de ‘iaaaaaaaaani”. Altceva? Treceți batalioane? Trei culori? Odă bucuriei?

Cu ce îmbărbătăm noi ostașul pe care îl trimitem să moară la sigur pe câmpul de luptă? Ce îi va susura în urechi, odată cu sângele ce i se scurge din corp? Mare e lumea, cu Jador și Vlăduța Lupău?

Serios, râdem, glumim, dar mi se pare o întrebare foarte bună.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.