Contul meu
Mă uitam la știrea asta de ieri, cu fotbalistul care a zburat de pe o stâncă spre celebritatea oferită de premiile Darwin și, ca părinte, nu reușesc să înțeleg o chestie. Când ai copii, de ce ți-ai asuma riscuri stupide și inutile?
Am făcut sport de performanță. Am fost în pericol de moarte de zeci de ori, ca pompier. Am sărit în apă și de la trambuline, și de pe diguri. Am făcut inclusiv un curs scurt de cascadorie la Grivița, pentru niște filmări, ca să înțeleg cum poți sări de la 4 metri fără să îți rupi ceva. Am luat bătaie în cartier, am mai și dat, știu cum e să îți iei un lanț în gură și știu cât doare.
Dar, din momentul în care am avut copii, totul s-a terminat. S-a terminat cu acrobațiile, s-a terminat cu prostia. Pentru că, my feather, sunt responsabil pentru 3 suflete, cum ar fi să le ajung povară sau să crăp ca un tâmpit, sărind de pe o stâncă și să îmi las copiii singuri, pentru că îmi place mie adrenalina? Nu am apucat să fac bungee sau parașutism? Nasol, nu îl fac decât când ultimul copil e pe picioarele sale și nu mai are nevoie de mine ca să aibă ce să mănânce mâine.
Și nu doar eu gândesc așa. Cunosc oameni care au renunțat la alpinism sau enduro, nevastă-mea și-a vândut motocicleta fără să aibă vreo remușcare, în ideea că acum alții depind de noi, nu mai suntem singuri.
Deci de ce ai sări astfel spre moarte?
NOU
Poate că a regretat alegerile făcute, iar singurele căi de ieșire erau sinuciderea (ceea ce s-a întâmplat) sau închisoare pe viață.
NOU
N-o să-i înțeleg vreodată pe ăia care sar în apă de pe stânci ca asta din filmare. Simt un pumn în stomac de fiecare dată când văd pe vreunul și m-aștept să dea ortu’ popii. Cred că mi se trage de la un clip văzut pe ogrish, în tinerețe, cu un puști care a sărit de pe un dig care avea o platformă mai jos și a dat cu fața de efectiv și-a despicat-o, iar în filmare se vedea cum îi țineau medicii ambele părți să nu se desfacă. Era încă viu, cumva.
NOU
Întotdeauna când vedeam sărituri din astea ma întrebam dacă posibilitatea de a te lovi de stânci în picaj e doar o iluzie optica din cauza unghiului filmării sau oamenii știu sigur ca și un pas mic ii duce direct în apă. Fix asta e scenariul pe care îl prevăd mereu. As fi vrut sa nu vad clipul asta. Au.
NOU
Aidecapul meu, si eu am vazut clipul ala cand eram mica, mi-ai deschis amintiri adanc ingropate….
NOU
eu m-am lasat de fumat, ca alte cascadorii nu mai faceam!
NOU
Un prostovan. De la un timp intalnesc tot mai multi infantili de genul asta , infantili de 30 +, 40 + si chiar 50+ care nu si-au trait ei la maxim tineretea, adolescenta.
Unii se apuca de motocicleta si ii aduni in punga de pe sosea, altii sar ca boul asta de pe stanci, altii isi trag amanta ca s-au plictisit de viata de familie..etc.
Faptul ca ii doare in cur de familie in timp ce ei fac chestii extreme arata un egoism feroce.
NOU
e bine ca sunt papagalii ca tine, care nu fac nimic.
Traiti in plm pe canapea…
NOU
Comentariul lui Animaloo este de toată jena. Sunt atâția oameni care nu își trăiesc viața pe canapea, care bat pădurile pe jos, în alergare sau pe biciclete, care urcă muntele pe schiuri de tură. Toate aceste activități sunt asociate cu riscuri, dar riscurile sunt mult mai mici decât ce a făcut tipul acesta. Sub nicio formă nu se poate pune semn de egal între o viață activă și nesăbuință respectiv teribilism.
NOU
Om batran, te dai cu bicla in pula mea. Sau mergi pe coclaur in pula mea. Vezi ca gigi o sa zica de tine ca esti un infantil penibil care nu si-a trait adolescenta.
La batranete: canapea si laba. Atat ai voie sa faci, nu stiu bine laba…
NOU
animaloo, mars pe stanca aia si sari
NOU
Meh. Tot ce e peste 1m ma sperie. I shit u not. Cred ca mi-ar placea senzatia, dar nu reusesc sa ma imping.
Pe de alta parte, ai grija sa te mai misti de pe canapeaua aia. Papagalii tind sa lase urme si e pacat de ea, ai dat bani pe ea
Eu: nu, nu tre sa te pensionezi dupa 30 de ani si nu e nimic infantil la a face cacaturi dupa. Evident, iti calculezi riscurile ca yolo inseamna sa traiesti haios, dar sa traiesti
Adi: mori, cum iti permiti sa zici asa ceva
NOU
@animal
Ti-am urat sa sari de pe stanca aia linistit si sa iti traiesti yolo ultimele 3 sec din viata
Asta pentru ca i-ai facut pe toti papagali si labari, cei care nu sar in cap dupa 30 de ani
NOU
@animaloo
Esti prea nervos boss !
Incearca niste muzica ambientala , mai putina cafea,ceva exercitii de relaxare, de astea…
NOU
Adi: “nu ti-am urat sa mori ci sa mori”. Lol. Stai linistit acolo pe canapea si da Netflixu mai tare.
Gigi “prostovan”, “infantili”, “egoism feroce” – De la muzica ambientala esti asa calm si relaxat? Noroc dracu ca nu judeci oamenii
Bah nene. Proasta natie avem. Practic, dupa 30 de ani tre sa incepi sa te retragi la casa ta. La 50 ce mortii tai cauti afara, tre sa strangi bani pentru inmormantare.
NOU
Desi noi ca specie ne impotrivim, natura gaseste cai sa mai elimine specimenele care nu au simtul conservarii suficient de puternic.
NOU
Din păcate, ca și în cazul de fata, uneori complet inutil dacă individul a apucat să se reproducă.
NOU
Nu e doar adrenalina, e si teribilism. Acum cateva zile a murit o romanca tanara ca a vrut sa-si faca un selfie pe nu stiu ce cascada. Vrei sa iesi in evidenta si atunci faci cacaturi de genul asta.
NOU
Exact pe langa adrenalina si teribilism e si dorinta prosteasca de afirmare pe TikTok/Instagram/Facebook etc. Sa vada toate neamurile ce prostie au facut.
NOU
Vezi? de aia nu o sa fii niciodata fotbalist profesionist.
NOU
Numai sa ma apropii de marginea stancii imi provoaca anxietate, sa ma uit in jos deja imi tremura picioarele. Lesinam daca vedeam live filmarea aia, pt. mine orice saritura de genul sau bungee jumping s-ar lasa cu infarct, chiar si sarituri inalte in piscina unde riscul este exponential mai mic tot m-ar face sa ating apa inconstient.
NOU
Tot prin Spania eu am vazut si mosi de 140 de kile, oameni cu nepoti si care au curaj sa urce pe trotineta electrica.
NOU
Aud gheața subțire pârâind 🙂
NOU
Aici pare un caz clar de analfabetism, mai exact omul a lipsit de la orele de geometrie si fizica de gimnaziu. Probabil i-au lipsit si cunostinte elementare de geologie – roca e dura. Partea cu adrenalina pot s-o inteleg, ca fost parasutist. E in firea umana, altfel nu ieseam din pesteri, nu urcam pe Everest si nu ajungeam pe Luna. Insa exista o zona rosie intre intelegerea si asumarea unui risc si inconstienta. Primul salt cu parasuta l-am facut dupa patru saptamani de instructie teoretica si practica, stiu si acum pe de rost manualul cu incidentele posibile la parasutare si modul de rezolvare. Cartea salveaza vieti.
NOU
110 kile, scuze. Cred c-a vazut autocorrectu’ poza.
NOU
sunt multe asa zise activitati extreme unde aia de sunt seriosi duc la minim riscurile prin masurile de siguranta, experienta si atentia cu care desfasoara activitatea cu pricina. de aia cei care stiu ce fac se opresc si renunta la cel mai mic semn ca lucrurile nu sunt in regula.
la faze ca cea de mai sus e pur si simplu prostie si credinta. credinta ca “nu are cum sa se intample ceva”
NOU
Asta pleznea si daca nu lovea stanca. E de mirare, folbalistii sunt indeobste cunoscuti ca fiind niste genii.
NOU
eu stiu multi care au inceput sa lase acceleratia mai moale, de cand cu copiii.
Neavand copil nu pot decat sa dau cu presupusu. Nu stiu cat e de cool sa zici partea asta cu “nu mai fac asta pentru ca copil”. Cel putin nu in fata copilului. Pare un fel de “mi-am luat de la gura pentru tine”.
riscurile fac parte din viata oamenilor. Si e misto. Asta si-a facut calculele la risc. Din pacate pentru el era fotbalist nu matematician
NOU
Nu mai vrei sa risti. Nu e ca si cum faci vreun sacrificiu. Nu iti mai place, convine, nu te mai atrage cu nimic riscul. Da, riscurile fac parte din viata dar copiii in dau un pic de perspectiva si schimba f puternic calculul si ce esti dispus sa risti. Risti in continuare bani, job, etc, chestii importante dar pe care le poti inlocui. Nu prea iti mai iese insa calculul riscului cand e vb de pielea ta.
NOU
cum ar veni: am puit, gata viata.
Io sunt amuzat de increderea asta a voastra. Scrieti asta ca si cand ati trai intr-o tara cu autostrazi 🙂
NOU
“Decat un lant in gura mai bine unul la gat” 50 Cents, Martie 2000!
NOU
acum 18 ani, cand s-a nascut copila, mi-am jurat in barba sa nu mai pun in gura alcool daca ma sui la volan. pana atunci n-am avut complexe… nu intru in amanunte.
tot de atunci am inceput s-o las mai moale cu viteza si am devenit mai prudent.
“aceasta masina nu pleca daca nu avem centurile puse” …..asa am invatat-o sa poarte centura
astazi:
chiar daca sunt singur, dupa 2h de tenis, nu beau o bere mica de 33 ci un suc rece
o tin de mana cand traversam
a fost prima zi cand am stat pe scaunul din dreapta si a condus ea, a mers binisor
am stabilit (eu, nu ea) ca va conduce macar 1 an cu mine in dreapta (de fapt ma gandesc la max 6 luni, dar nu i-am spus inca)
NOU
mama, nu stiu cum ai curaj sa o lasi sa conduca. ma ia cu tremurat cand ma gandesc:)))
NOU
…Azi e prima data dupa 6 luni cand ii dau voie sa mearga la intalnire cu iubitul ei fara mine. Dar cheia de la centura ei de castitate ramane la mine…pentru urmatoarele 6 luni.
NOU
Trebuie sa o lasi sa conduca, asa cum si pe noi ne-au lasat ai nostri. Nu poate conduce la nesfarsit cu tine alaturi. Mergi de cateva ori cu ea si ii dai sfaturi, apoi e cazul sa mai mearga si singura, altfel nu o sa capete curaj. Fata mea conduce chiar foarte bine. Chiar daca la inceput mi-am facut griji, acum nu mai e cazul.
NOU
Man, sigur nu suntem colegi? Ca am un emotionat din asta langa mine :))
NOU
“Copii, fiti atenti le ce sa nu faceti niciodata in viata voastra. Lasa telefonu ala jos, ca nu va repet!”
NOU
Merge secundele?