Ieri pierdeam vremea pin Irish Pubul din blocul lui chinezu, plictisindu-mă în fața unei ciocolate calde și așteptând să înceapă meciul de snooker dintre Sullivan și Fei Limb Dai, sau cum îl cheamă pe omonimul locatarului de bloc mai sus menționat.

Lângă mine, o pereche de tineri, 25-28 de ani, genul corporatist, el cu cămașă descheiată la 2 nasturi, ingurgita o pizză, ea deux-piece gri, sorbea delicat dintr-o apă minerală. Plată. La un moment dat, ea se ridică și pleacă spunând Mă duc până la baie, să mă spăl pe mâini, că nu mă mai suport.

Întâmplător, dar absolut întâmplător, atunci mă ridicam și eu să mă duc la baie, să dau mâna cu un prieten pe care foarte mulți dintre voi l-ați cunoscut. Nu știu câți dintre voi ați fost la buda din Irișul de pe Titulescu, dar acolo WC-ul de bărbați e fix lipit de ăla de femei. Intru eu în casoleta aia de cabină, întâmpinat de un susur gingaș, ce pleoscăia în cabina de alături. Domnișoara se spăla pe mâini. Termin eu cu susuratul, ea încă susura. Eu mă spăl pe mâini, ea încă susura gingaș, mai și fâsâind din când în când.

Nu mai continui, că nu are sens. Dar rămâne întrebarea

De ce e atât de jenant să îi spui partenerului de sex opus că te duci la baie să satisfaci o nevoie primară, cum ar fi urinatul?
Ultima dată când mă informasem, bărbații și femeile aveau organisme oarecum identice, deci aceleași nevoi le avem toți, de la naștere. E important ca partenerul de sex opus să aibă impresia că tu ești de fapt un extraterestru, care în loc să digere mâncarea ingurgitată, o arde în furnalul foalelor sale, după care cenușa o scuipă în aer, de nu mai poate Bășescu (sic!) să decoleze?

Mai ales că atunci când suntem cu alți bărbați sau cu alte femei (dacă suntem femei), nu avem nici o jenă să ne ducem de mânuță să facem asta. Desigur, vorbim de femei.

În fine, nenumărate sunt căile domnului.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.