Aseară am primit un link de la LittleBro, cu un creştin temător de doamne-doamne, care s-a sinucis din cauză că avea o datorie de 170 de euro la Piraeus Bank.

Sărim peste biletul de adio adresat lui Dan Diaconescu, în care cere să îl îngroape creştineşte, că e prea hazliu. Sărim şi peste laşitatea de a-şi lăsa familia singură, cu tot cu datoriile pe care el nu le-a putut plăti, plus costurile unei înmormântări, adică aproximativ 2000 de lei, dacă e foarte ieftină.

Şi totuşi, de ce s-a sinucis omul ăsta degeaba?

Avem legislaţie cum avem autostrăzi

1. Legislaţia rromână e totalmente defavorabilă celor ce vor să îşi recupereze o datorie. Procesele sunt ca în rromânia, pot dura şi ani de zile, dacă ai un avocat deştept şi, ce e mai important, toate sunt de cauză civilă, nu penală. Adică orice s-ar întâmpla, statul nu are treabă cu tine. Da, în cazul unei datorii, banca te poate da în judecată. Dar dacă nu ai bunuri în posesie şi nici venituri, banca îţi ia boii de la bicicletă şi îi plimbă prin faţa sediului central. Pentru că e cam tot ce pot să facă.

E mai ieftin pentru bănci să nu apeleze la procese

2. Criza a transformat rromânia într-o ţară de restanţieri la bănci. Numărul de oameni care nu mai pot să plătească ratele este extrem de mare şi în continuă creştere. De aceea băncile angajează firme de recuperatori şi se mulţumesc cu recuperarea unui procent semnificativ din masa completă de datornici. Aşa că procesele pentru datorii de 200 de euro sunt rare, dacă nu inexistente. Costurile sunt uriaşe şi e de preferat să angajezi un EOS KSI, care să ameninţe la telefon pe bieţii purtători de rate sau pe vecinii lor, decât să cheltuieşti bani cu avocaţi prin tribunale.

Lăcomia se plăteşte

3. Atât de mare a fost febra acordării de rate în anii precedenţi, încât creditele se acordau oricum, oricui. Pentru că salariile alea mari se obţineau din comisioane, de aceea şefii de agenţie relaxau nivelul celor acceptaţi până la limita de jos. Pe lângă asta, s-au relaxat şi regulile, totul fiind închinat zeului comision. De exemplu, cardurile de credit eliberate în acea perioadă ( nu ştiu dacă şi acum), sunt negarantate, contractual. Da, banca te poate da în judecată dar poate DOAR să îţi pună proprire pe salariu, maxim 30% din veniturile lunare. Nu poate în nici un fel să îţi scoată casa la vânzare sau alte bunuri.

Există soluţii adiacente şi legale.

4. Toţi se sperie de ipoteza că va veni banca şi le va scoate casa la vânzare. A se reţine că nu mă refer la cei ce au luat credite ipotecare pe 30 de ani, cumpărând case de 200 000, care acum valorează sub 50 000 şi banca le cere garanţii colaterale, care să acopere până la 200 000, altfel pa-pa casă.

Nu, mă refer la cei ce şi-au luat împrumuturi să zicem decente, de câteva mii de euro, pentru diverse, iar acum se tem că vine cineva şi le ia casa. Atâta timp cât respectiva casă nu e grevată de o ipotecă, poate fi vândută bine mersi. Iar banii pierduţi la cazino. Sau donaţi unei rude, care îşi cumpără o casă cu ei. Desigur, există un contract între cele 2 persoane, banca nu are cum să acţioneze asupra unuia cu care nu are contract şi aici se cam înfundă. Un avocat cunoscător poate rezolva fără nici o problemă. De fapt, de aceea şi prosperă firmele de avocatură.

Politicienii nu se sinucid după ce fură

5. Toţi oamenii politici din rromânia au participat cu elan şi avânt la falimentarea câte unei bănci. Bancorex, Banca Agricolă, Banca Religiilor, au fost închise pentru că oamenii şi-au tras credite pe care, surpriză, nu le-au mai plătit. Băncile s-au dus, oamenii sunt bine mersi, sunt bogaţi şi fericiţi, nici unul nu a fost tentat să se sinucidă pentru că nu putea dormi noaptea din cauza datoriilor. Ba chiar sunt prosperi de nu se poate şi îşi înmulţesc averile în continuare.

Dacă ai de unde, plăteşte-ţi datoriile

6. Nu aş vrea să se înţeleagă greşit, nu îndemn la neplata datoriilor, deşi este cea mai la îndemână soluţie şi cea mai utilă, pentru buzunarul debitorului.
Dar nu pot să stau cu mâinile în sân şi să mă uit cum rromânii îşi pun capăt vieţii pentru că nu mai au bani să îşi plătească datoriile către un potentat al zilei, care ziua se târâie în limuzine, iar seara râgâie icre negre.

Aceiaşi potentaţi luptă tot timpul împotriva introducerii legii falimentului şi la persoane fizice. Aşa cum este normal şi cum e în orice ţară civilizată. Pentru că e mai simplu să îi ameninţe pe mocârţani, care nu ştiu cum să se apere şi le e frică de un tribunal ca de moarte. Ba mai rău ca de moarte, pentru că mai bine se sinucid, după cum se vede. În schimb, firme precum Boom sau Flanco ori Leonardo, dau ţepe la greu în valoare de milioane de euro, puse fiind sub umbrela legii insolvenţei. Şi să vezi fază, nimeni nu se sinucide.
Aşa că, dacă ai de unde, plăteşte-ţi datoriile. Aşa face un bărbat adevărat. Dar dacă nu ai de unde…

Române, trezeşte-te. Banul e doar un mijloc de a obţine bunuri materiale. Familia ta, viaţa ta, nu pot fi evaluate în bani. Nu mai ai bani? Fă alţii, zbate-te, muşcă, judecă-te în tribunale, joacă-te puţin la limita legii până reuşeşti.
Lasă-i pe bancheri să se sinucidă că nu mai pot lua bani de la tine. E mai distractiv.
Vorba aia:

Mai bine să plângă mă-sa, decât să plângă mama.

Iar la final, 2 citate hazlii din comentariile de pe adevărul:

bogdan francisc

fraier….pacat de el. eu sunt dator la banci cu peste 200 de milioane, si nu mai am de unde plati, dar nici prin cele mai negre vise nu mi-a trecut sa-mi pun capat zilelor.
sa dea banca faliment din cauza mea:)

GIGI

Eu sunt dator cu 100 000 de lei la banci, nu mai au cum sa-i recupereze, nu am nimic, asa ca sa fie sanatosi , au furat destul si de la mine si de la altii.