Merită desigur, dacă aveți tendințe suicidale, masochiste, vă place să simțiți durerea și să vă speriați copiii cu sângele care țâșnește din pielea maltratată fără nici un fel de menajamente.

Eu de obicei sufăr de lene majoră la bărbierit, cel mai des mă bărbieresc o dată pe lună și atunci, după lungi insistențe ale familiei. Aseară, încheindu-se un ciclul de rugăminți, am decis că e momentul să o fac și pe asta. Pirmul bărbierit pe 2013. Prin urmare, mă duc în baie, îmi descopăr torso-ul vânjos, cu mușchii jucând sub piele precum otgoanele pe catargele Santei Maria, apuc bicul din paharul destinat sieși și pac, încep operațiunea de descojire a feței.

Operațiune întreruptă brutal de primele semne de sânge, apărute pe falca dreaptă.
Bine, e bic-ul vechi, de aia, iarăși s-o fi epilat poporul ametcian prin diverse zone, după care l-a pus la loc și nici ceapă nu a mâncat, nici gura nu-i miroase.

Prin urmare, mă duc și iau un bic nou, pe care îl înfig vajnic în cealaltă falcă. Tragându-l înapoi după o secundă, cu un urlet. Pentru că decopertasem brutal și cealaltă bucată de față, rămasă neatinsă.
Cu durerea în suflet și în obraji, am reușit să mă jumulesc, oarecum inegal și cu smocuri pe restul de piele neatinsă ce îmi acoperă fața.

Asta în timp ce am în sertar mașină de bărbierit de 700 lei. Pe care am folosit-o de vreo 2 ori. Tot de lene.
Așa că mai luați-vă BIC-uri.
Merită.