bursa

Articolul este scris de Mihai Dumitru

Oamenii din jurul nostru muncesc din greu. Mulți s-au ales cu un credit ipotecar pe termen lung, eventual cu avans minim. Societatea ne-a programat că trebuie să deținem o casă și să arătăm prosperi: de aceea consumăm, uneori mai mult decât câștigăm. Dacă economisim, singurul drum cunoscut este la Bancă.

Pe de altă parte, marile corporații sunt organizate astfel încât să maximizeze veniturile acționarilor și succesul lor nu se reflectă și în veniturile angajaților. Astfel, distribuția bogăției e din ce in ce mai distorsionată către cei bogați, iar aceștia nu au cum să consume de toți banii (câte chestii uzuale să iți cumperi?). Banii lor rămân în fonduri de investiții. Pentru explicații detaliate vedeți aici.

Părerea mea este că diferența între a supraviețui și a trăi decent din punct de vedere economic este dată nu numai de capacitatea de a economisi, ci mai ales de cea de a investi.

În ciuda percepției generale, Bursa pentru micii investitori nu necesită cunoștințe vaste și nici nu este vreo formă de joc de noroc. Riscurile și stresul sunt incomparabil mai mici cu acelea ale unui întreprinzător (nu concurență, nu controale și șpăgi, nu angajați, nu facturi neachitate), câștigul este de obicei mai mare (peste 10-15% anual), iar pragul de intrare este aproape inexistent. A nu se confunda Bursa cu Forex (intermediarii care ne sâcâie cu telefoane nu sunt autorizați de ASF pentru Bursă).

Mecanismul de tranzacționare e simplu. Mai întâi, avem nevoie de un broker autorizat (o societate de intermediere numită generic SSIF sau intermediar). Cu excepția situației în care nu suntem activi pe piață, brokerul este custodele acțiunilor pe care le cumpărăm. Odată cu primirea banilor pentru investiția inițială, societatea de intermediere deschide un cont de investiții (care e ca o haină cu două buzunare: unul pentru bani și unul pentru acțiuni). Brokerul este dator să raporteze Depozitarului Central (o instituție a Bursei care deține evidența acționarilor) despre deținerile individuale, în vederea distribuirii dividendelor sau participării la ședințele acționarilor. Dacă dorim să nu mai tranzacționăm sau să schimbăm ulterior brokerul, acțiunile sunt transferate la Depozitarul Central. Fiindcă brokerul este custodele acțiunilor, vrem să avem încredere în el (în sistemele și controalele interne, mai precis). Topul lor este aici. Al meu broker este Intercapital.

Sunt mai multe niveluri de risc și comoditate. Cei neinițiați și cu sume mici de pus la bătaie pot începe cu a investi în fonduri private (financiare sau de acțiuni). Pentru a achiziționa unități de fond nu este necesar un cont de investiții (ci doar o vizită la bancă sau intermediar). Pentru sume mai mari, există posibilitatea unui cont administrat, unde stabilim împreună cu brokerul nivelul de risc versus performanță, urmând ca administrarea portofoliului să fie făcută de către intermediar. În fine, pentru restul lumii există conturi asistate de către o persoană calificată și autorizată (căreia îi transmitem instrucțiuni prin telefon), dar și conturi online.

Fac aici o paranteză. Experiența mea cu Bursa începe acum 16 ani, când lucram ca sysadmin pentru o societate de investiții (SSIF), fix când a început primul mare declin al pieței. A fost important pentru inițiere, dar și pentru a-mi aduce aminte că Bursa e ciclică: e bine să nu fii prezent doi-trei ani de declin, pe când în următorii mulți ani consecutivi trendul general e de creștere. Când am revenit, primul broker mi-a fost recomandat de către un fost coleg. Multă vreme am tranzacționat prin telefon, ceea ce m-a făcut să ronțăi cifre în Excel, dar și să șovăi la cumpărare. Acum am un cont online pentru că am încredere în mine și am un comision mai mic (Excel-ul e de folos în continuare). Un broker personal nu m-ar ajuta prea mult, pentru ca nu are voie sa îmi dea sfaturi la telefon și pentru că are clienți de calibru diferit cu strategii diferite. În plus, securitatea online nu este un risc atât de mare, pentru că banii nu pot fi transferați decât în contul declarat pe hârtie (totuși, un certificat self-signed pentru site-ul de tranzacționare m-ar face să am îndoieli cu privire la sistemele IT).

Ce cumpărăm?

Bursa românească e una subevaluată și cu puține acțiuni lichide, iar acestea se împart în trei mari categorii: bănci, companii energetice și fonduri. Vom vrea ca acțiunile să fie lichide pentru a găsi în orice moment cumpărător sau vânzător. Băncile importante sunt: Erste, BRD și Banca Transilvania. Banca Transilvania a avut cele mai bune performanțe (și o urmăresc constant), iar BRD pare să recupereze o perioadă mai proastă (dar e greu de spus ce evoluție va avea). Producătorii de petrol și gaze (Petrom, Romgaz) sunt legați de prețul petrolului, evident, pe când transportatorii (Transelectrica, Transgaz) au un business constant, la prețuri reglementate de Stat. Fondurile sunt niște dinozauri apăruți pe vremea Programului de Privatizare în Masă (cele cinci SIF-uri) sau pentru despăgubirea averilor confiscate de către comuniști (Fondul Proprietatea). SIF-urile au influențe necunoscute și încrengături invizibile, dar unele (de exemplu SIF2) au performanțe interesante. Fondul Proprietatea asigură majoritatea tranzacțiilor pe Bursă, a fost dotat cu participații valoroase și este sub control străin deja. Strategia actuală a FP (așa cum o înțeleg eu) este sa vândă participațiile, să răscumpere acțiuni proprii și să mențină astfel prețul. O bună bucată de vreme nu am cumpărat acțiuni Petrom pentru că prețul nu putea crește din cauza vânzărilor masive ale FP (iar acum petrolul e in scădere). Nu în cele din urmă, m-aș mai uita și la acțiunile Bursei (ca și societate listată).

Sfatul clasic este ca un portofoliu de acțiuni să fie diversificat (pentru a evita riscurile sectoriale). Dar realitatea este că unele sectoare merg evident prost (acum petrolul), altele încă nu dau semne puternice de revenire (băncile), riscul politic tocmai s-a manifestat (arestări la SIF-uri) – și nu prea ai ce alege. Pe de altă parte, nu e bine sa stai pe mai mult de 5-6 acțiuni, pentru ca nu le poți urmări. O alegere bună pentru mine acum este TEL (predictibilitate, dar nu știu cât mai creste), TGN (predictibilitate și încă mai are potențial de creștere), TLV (performanțe bune și au re-început răscumpărările de acțiuni proprii).

Potențialul de creștere e foarte important, dar la fel de important e și trendul. Daca am cumpărat ceva, acele acțiuni trebuie re-evaluate periodic, sa zicem lunar (de văzut dacă se menține tendința, de văzut dacă nu a apărut alt trend constant pe altă acțiune). Portofoliul este dinamic.

Nu în cele din urmă, mai este important și dividendul sau acțiunile distribuite gratuit. De reținut că graficele puse la dispoziție de către Bursă sunt ajustate în acest sens.

De unde ne informăm?

Primul site care trebuie urmărit este cel al Bursei. Aici sunt graficele, știrile oficiale. Ne uitam pe indici (un fel de portofolii virtuale care indică evoluția pieței) – BET în special. De aici sunt link-uri către emitenți și așa mai departe. Problema cu datele zilnice e ca nu sunt în timp real, dar brokerul ar trebui sa suplinească acest lucru prin propria platforma de tranzacționare pusă la dispoziție. Site-ul BVB ar trebui sa fie vizitat zilnic.

Un periodic gratuit pe care îl citesc de ani de zile, chiar și dinainte de a le deveni client celor de la Intercapital este Puls Capital. Îmi plac foarte tare editorialul (ultimul dintre ele a fost chiar o sursă de inspirație), comentariul săptămânii curente (de ce s-a întâmplat ce s-a întâmplat și un pronostic pentru săptămâna următoare), sumarul știrilor importante și analiza tehnica. Un începător ar trebui să îl citească cu două luni în urmă până în prezent (și apoi în fiecare vineri).

Știrile locale și globale sunt de urmărit, în măsura timpului disponibil. ZF.ro produce uneori niște știri decente, dar încă nu le plătesc abonament.

Strategia

Fiecare investitor trebuie să vină cu strategia sa personală. Dacă toată lumea ar avea aceeași strategie și aceleași informații, nu ar mai fi tranzacții.

Ca și începători, trebuie să ne familiarizăm cu sursele de informare și să începem cu o sumă mică, eventual cu un cont demo. Există și cursuri gratuite, organizate de către intermediari (de exemplu, organizat de către SSIF Broker). Pe măsură ce facem profit, mărim suma investită (astfel încât o eventuală pierdere să fie compensată cu profitul deja realizat). De-a lungul timpului, am ieșit de trei ori din piața pe termen lung și am reînceput de fiecare dată cu o sumă relativ mică.

Există strategii pe termen scurt (speculă, câteva zile) și pe termen mediu. E mai simplu pe termen mediu (construim un portofoliu, evaluam periodic), pentru că trendul pe termen lung e pozitiv și momentul intrării se estompează. Trendul pozitiv pe termen lung (indicele BET crescător) este esențial.

Este mai simplu de cumpărat decât de vândut. Nu am acces la informații de analiză fundamentală (pentru că nu sunt profesionist), așa că prefer acțiunile mai puțin riscante (transport de energie, farmaceutice) și trendurile clare (grafice aproape liniare pe ultimele luni). Un investitor profesionist ar face mai întâi analiza fundamentală înainte să cumpere.

Este mai greu de stabilit momentul vânzării fie datorită modului cum suntem construiți psihologic (”dacă mai creste?”, ”o să își revină”), fie datorită neobservării faptului că acțiunea nu mai crește (nu mai are potențial), fie că s-a schimbat sentimentul pieții, deși rezultatele financiare sunt excelente. O acțiune poate fi evaluată fundamental bine (știri pozitive, target price mai ridicat), dar sentimentul pieței să fie altul. Nu pot sa nu subliniez cât de important este sa nu vă opuneți trendului pentru că știți mai bine. Vindeți și reveniți ulterior (vezi Banca Transilvania pe ultimele luni).

Nu în cele din urmă, ar fi bine să învățăm rapid să facem diferența între panică (scădere generală câteva zile, mai accentuată la sfârșit) și un cal mort (eroare de decizie la momentul cumpărării, care afectează un singur emitent sau un singur sector). În primul caz, dacă nu am intuit la timp scăderea, nu avem cum să ghicim când și unde se oprește, iar întoarcerea trendului poate să ne prindă pe picior greșit. În acest caz, trebuie sa fim disciplinați și să așteptăm (altfel, eu îmi păstrez o rezervă de bani în contul de investiții fix pentru a cumpăra în momente de panică). Vom recunoaște două momente de panică pe graficul acesta (selectează BET, Grafic, 6 luni). În al doilea caz (cal mort), trebuie să ne stabilim dinainte o limită acceptabilă pentru pierdere (să zicem 5%) și să o executăm fără sentimente.

Erorile sistematice de judecată

Oamenii fac mereu aceleași greșeli. Trebuie să recunoaștem erorile sistematice de judecată și să ne stabilim mecanisme de prevenire, pentru că cel mai mare dușman pe Bursă suntem noi înșine. Din experiența proprie (și a altora):

Piața are întotdeauna dreptate – dacă trendul dă semne de oboseală începe să vinzi, chiar dacă economic nu există o justificare încă; dacă trendul și informația economică converg, maximizează investiția.

Dacă ai așteptări pe termen lung, nu te repezi la o strategie pe termen scurt (nu ieși la primul semn de profit).

Conservarea capitalului e mai importantă decât profitul.

Cumpără când e panică (și vinde când te bucuri prea tare de câștig).

Nu te agăța de investițiile proaste.

Ia în considerare informația recentă, nu respinge informația care nu îți validează convingerile (confirmation bias).

Concluzie

Bursa nu este pentru oricine, dar din alt motiv decât credința generală. Trebuie să înveți ceva nou, să ai un pic de timp să te informezi, să îți corectezi comportamentul, să fii disciplinat. Răsplata e pe măsură: Bursa de la București a generat în ultimii 10 ani câștiguri medii anuale (care includ dividendele) de peste 20%. Presupunând că în următorii ani această medie ar scădea la 15%, 20% din venituri investite în acțiuni ar genera în 12 ani 100% din veniturile inițiale (sursa cifrelor: Puls Capital 827). Personal, anul acesta am scos 27%, deci am de așteptat mai puțini ani J.