Am un amic care are trei copii. Când a împlinit 40 de ani, l-am întrebat dacă l-a lovit criza vârstei mijlocii. A zis că n-are timp de prostii din astea.

Pe o altă prietenă a lovit-o ca trenul. În decurs de 3 luni era divorțată, mutată cu copiii în altă casă și la începutul unei noi relații.

Personal tind să cred ne lovește pe toți la un moment dat, dar că o iei razna grav doar dacă ai ceva dezechilibre în antecendente.

Deci care-i faza cu criza vârstei? V-a lovit sau urmează?

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.

Pe scurt

Loading RSS Feed

68 comentarii Adaugă comentariu

  1. pe unii ii apuca pescuitul … deja mi-am stabilit 3 zile pentru săptămâna viitoare, în rest sunt bine nici eu nu am timp de prostii din astea

    • #2

      IDEM ….luat o barcuta de 4m $300, un motor de 6hp $250 si rezolvat criza ieftin……citit cetin blog in mijlocul lacului…..priceless.

  2. #3

    Pe mine ma tot loveste de pe la 7 ani, la fiecare varsta ma simt prea batrana pentru cate ceva. Bine, asta nu-mi afecteaza grav deciziile, doar ca ma simt batrana:D

    • #4

      Sunt prea tanar pentru asa ceva. Astept mileniul urmator. Poate atunci…

    • #5

      Mai știi când ai reușit să-ți îndeși tot pumnul în gură? În inimile noastre vei rămâne veșnic tânără (hugging emoji)

    • #6

      Aw, merci frumos (hugs back). Chiar lunile trecute l-am trimis la cativa prieteni, e un highlight al vietii mele, ce pot sa zic…
      Doar o mica corectura:
      N-a intrat chiar tot in gura.

  3. #7

    M-a lovit in moalele capului

    Am 35 de ani, insurat si cu copil de 5

    As vrea sa am18-20 si sa imi fac de cap (am fost soarece de biblioteca si virgin pana la 24)

    Ma bag cam mult in seama cu colege de 20 si am cam intrecut masura

    Aproape am fost prins (am fost prins dar nu au fost dovezi suficiente)

    • Asta nu-i criza. Se cheama recuperare. Vine si criza mai tarziu

    • #9

      :)) Fii și tu mai atent

    • #10

      Mi-ai adus aminte de o stire de la ProTV de acum cativa ani. Niste muncitori lucrau pe o schela si unul dintre ei a scapat o galeata cu mortar fix in capul unui coleg, aflat pe schela la un etaj mai jos. Reporterita ProTV, la spital, langa patul victimei, dupa ca asta-i povestise ce s-a intamplat: “Pai, si ce i-ati spus colegului care v-a scapat galeata in cap?” Si raspunsul, genial: “Mai Costele, fii si tu mai atent!”

  4. #11

    Ohooo, o simt cum sfredelește puternic. Am început să mănânc baby spanac și să-mi cumpăr cămăși slim fit. De o vreme mă bate gândul să-mi instalez Tinder și, fi-mi-ar rușine, să-mi fac abonament la sală 🙁

  5. #14

    Criza de 40?
    Nu stiu, nu-mi amintesc, au trecut f’o trei eternitati de atunci.

  6. #15

    acum câțiva ani, mi-am luat mașină de 230cp 🙁

  7. #16

    Probabil, habar n-am, sper totusi cand ma va lovi, sa nu ma comport choar atat de penibil precum Mirciulica

  8. Se pune daca joc SWGOH cu altii de aceeasi varsta, sau mai tineri?

    • #18

      +1 care joaca SWGOH, asadar se pune :))

    • ‘The duck is SWGOH?
      Am un domn acasă care se joaca CS Go. Se pune și aia?

    • #20

      Star Wars Galaxy of Heroes @Maddame
      @cartus lumea e mica, salutari baietilor din TW, ne stim de la inceputurile jocului :))

  9. #21

    Dap. La 45, e o eternitate de atunci. Am trecut peste tota treaba(care era serioasa rau de tot) numai pentru ca sotia a stiut sa gestioneze problema in sensul ca nu mi-a ftt mintea, nu dau detalii ca n-are rost, dar sigur se rupea caruta. Tot se pot sa spun este ca anterior nu credeam ca exista aceasta “criza a varstei mijlocii” si faceam misto de toti 🙂
    E nasol ca ramai cu musca pe caciula toata viata si mi-as dori sa recunosc ca as vrea ca sotia sa “echilibreze” situatia …

  10. Eu m-am însurat cu o zi după ce am împlinit 42 de ani, așa că nu prea a fost cazul (mi-am cunoscut soția exact la 41 de ani). Eu am “copilărit” destul, iar firea mea este oricum mai potolită. 🙂

  11. #27

    Ma palise criza la un moment dat. Imi lasasem codita d-aia de hipsterasi si incepusem sa ma duc la sala cu un prieten din Pantelimon si sa ne facem noi un proiect pe nisa asta. Chiar ne alesesem si un nume de echipa 😀

  12. #30

    stiintific vorbind, criza varstei de mijloc e atunci cand pe la 40 incepi sa-ti faci bilantul asupra ce ai vrut sa faci la 18-20 si ce ai reusit. pentru ca desi dupa casatorie iti croiesti alte planuri, cele personale din prima tinerete raman adanc inradacinate. daca pe langa ce proiectezi alaturi de consoarta, aceasta iti intelege nevoia de implinire a propriilor proiecte, atunci e totul ok – nu va fi vreo criza.

  13. #31

    plm, ma tot mananca in cur să-mi iau masina de 200+ cp, desi nu am nici un motiv.

    abia la 34. la 40, jah cu mila

    • #32

      Iti zic eu ca am 40, momentan sunt la 280CP, ma gandesc la upgrade :))

    • #33

      Închiriază. De obicei asta rezolvă problema.

      Dacă nu o rezolvă, atunci e nasol și problemele-s mai mari decât o criză datorată vârstei.

  14. #34

    La 40 de ani e bine sa-ti pui viata in ordine si sa stii ce vrei mai ales in plan personal daca vrei sa traiesti multi si bine.

    Cel putin asa zice studiul cel mai lung din lume

    youtu.be/8KkKuTCFvzI

  15. #35

    dap….
    Am inceput sa scriu pe bloguri…

  16. #37

    A lovit-o pe fosta nevasta, pe la vreo 34. Eu nu am mai apucat, am intrat direct la recuperare. 😀

  17. #38

    Da, pe mine și cam pe toți prietenii mei:

    Lars a devenit realigios, merge la biserică și se implică în asociația enoriașilor. Are pe lângă nevasta și doi copi o prietenă (încă) platonică (arhitecta mișto), fac prânzul împreună, etc. Renovează o fermă veche de prin 1570 de 1100 m2 pe lângă firma lui destul de marisoara.

    Martin are de curând o prietenă, actriță la teatrul local, care este cu 15 ani mai tânără. A vândut brakul și și-a cumpărat un Audi tt din prima serie.

    Andreas a divorțat acum câțiva ani. Noua soție este foarte mișto. El are 44 de ani, Alina 26.

    Markus face carieră. De curând a devenit administratorul unei multinaționale imense. Nu a luptat ptr. Șalariu, a luptat ptr. un Porsche Cabrio ca mașină de firmă.

    Karsten a cumpărat acum 5 ani 60 de garaje într-un orășel uitat de vremuri și-a dat demisia și acum face pe marele privater.

    Till (cel mai avut… Dar serios avut) face cu nevasta turul lumi în timp ce firma este condusa de fratele lui și copii sunt la bunici.

    Eu, am slăbit 30 de kilograme (de la 115 la 85), fac sport și ma uit din nou, cu atenție în ochii altor femei… Și deschid pe la sfârșitul anului a treia firmă în paralel… Cumva am mai multe idei, putere și încredere în mine ca acum 15 ani.

    Memento mori pe la toți…

    • Suna a roman.

    • #40

      Ce anume suna a român? Crezi ca mai sunt român. Mulțumesc (nu este ironic)

    • Roman literar. Personajele din postul tau suna interesant, parca scoase dintr-o opera literara.
      (my bad ptr lipsa diacriticelor)

    • #42

      Se poate. Viața însă este o chestie mișto si
      1. Este mereu altfel decât planificată,
      2. Trebuie sa umpli timpul pe care-l ai cu ce crezi că-i important pentru tine.

      Acum ca n-ar fi literatura fără părți nasoale:

      Lars a avut timpuri în care nu știa ce sa mănânce. Mama lui are o artroza în tot corpul, este la al doilea șold. Părinții lui sunt asigurați privat și el da o groaza de bani pe medicamentele mamei lui (la farmacie treubiesc plătite Cash și casa de asigurări deconteaza cândva)

      Till cu fratele lui au fost acum 10 ani faliti. Fratele lui a trebuit sa părăsească casa a doua zi după discuția cu banca. Și-au revenit și este mai bine decât înainte. Ambii lui părinți au murit unul după altul, cam la un interval de 3/4 an.

      Markus muncește zi și noapte. Probabil va face un infarct în următorii trei, patru ani.

      Din cele 60 de garaje ale lui Karsten ploua în jumătate și de restul nu prea se ocupa. Se ocupa mai mult de tatuaje și găurile alea mari din urechi.

      Andreas (Bulli) are complexe imense de inferioritate care ies la iveala printr-o aroganță, față de străini, imensă. Nici nu-ți poți închipui asa ceva. După ce băiatul lui (cu prima nevasta) a făcut pe la 4 ani cancer nasol la rinichi și se ducea în fiecare zi 100 dus, 100 întors la Uniklinik Dresden, timp de doi ani, au divorțat. Nu ma miră. Însă au divorțat foarte, foarte urât. De atunci este așa de arogant (primul lucru pe care l-ai afla dacă v-ați cunoaște ar fi ca el are doua facultăți. Nu doar una. Doua!).

      Eu am zile în care mi se face frică. Frică de responsabilitate față de familia mea (numai familiei ii datorez asa ceva), de munca multa pe care o am și îmi și asum si mai multa muncă. Vine probabil de la faptul ca atunci când am ajuns aici, la 16 ani, am avut 50 de pfenningi in buzunar timp de vreo câteva luni pana familia mea a avut voie sa muncească. Și îmi mai și este frică să nu stric și pierd ceea ce am realizat – mult sau puțin, asa cum este.

      Probabil ca nu te relaxezi vizionând the simpsons…dar poate ai văzut din întâmplare episodul în care Homer își vede viața trecand: de la astronaut, la angajat, la groupie, etc. și se mira de toate. Asa ma mir și eu.

      Poate nimic din cele mai de sus nu sunt adevărate, poate toate sau doar unele.

    • Sunt fan The Simpsons 😉

  18. #44

    Ideea e simplă : nu poți mânca zilnic cartofi prăjiți

  19. #45

    … nici ciocolata. Dar e cumva trist (!) sa vezi ca toti barbatii care te curteaza sunt mult mai tineri. Altfel, cred ca e doar una din multele crize pe care trebuie sa le depasesti cu gratie.

  20. #46

    cred ca aceasta mid-life crisis e frica de a nu mai avea timp pentru a face ceea ce nu ai facut pana atunci desi ti-ai dorit.
    Am vrut sa vad toata Europa cu trenul cu pass-ul ala interrail, nu am facut-o, acum am bazdaci s-o fac. Am vrut sa fac calatorii (ture) mai lungi in salbaticie (gen Alaska, traversarea Alpilor, etc), n-am avut timp deci acum vreau sa le fac. Am vrut sa-mi iau brevet de pilot amator (PPL), n-am avut bani dar acum am si as cam vrea.
    Am vrut sex in trei, n-am facut, acum imi doresc si mai mult :))

    In schimb am constatat ca ce am facut nu-mi mai doresc. Am condus masini puternice, nu mai vreau, motocicleta am de ceva ani, studii am facut, profesional am obtinut ce-am vrut, de fumat ierburi am fumat…

    In concluzie cred ca daca cineva face tot ce si-a dorit pana la 40, n-ar trebui sa existe mid-life crisis.
    Insa cati inteleg asta de mici? cati sunt dispusi sa treaca peste egou, peste amanari, peste lene si sa aiba curaj sa faca tot ce-si doreste?
    De aia eu unul ii apreciez pe aia care se tatueaza cum vor, care sunt junkies pentru ca asa vor, non-conformisti care x,y si z. Societatea ii condamna pe toti astia dar macar ei nu vor avea mid life crisis….

  21. #47

    Sa-i dea ‘ mnezeu sanatate! (crizei) A pocnit-o pe fosta atat de tare incat m-a convins sa-mi schimb viata in bine.

  22. #48

    pe mine tocmai m-a lovit, de doua ori.

    Prima, sa-mi iau masina de offroad sa ma dau pe dealuri.

    In timp ce testam diverse masini, de la denivelari mi s-a dislocat o piatra si am facut o criza de pancreas.
    Acuma stau in spital si astept inevitabil partea a doua a vietii: fara gratare, alcoale, dulciuri, etc. (plm, ma uitam la lista cu ce ii voie si ce nu ii voie – absolut tot ce nu ii voie, alea erau mancarurile preferate)

  23. #50

    Azi la școală am învățat un sinonim pentru ”midlife crisis” : adulter.

    Cred că și pe mine m-a lovit. Sunt mult mai blazat și mă enervez mai rar. În rest, n-am parte de nimic din ce citesc pe aici.

    Chelirea se pune?

  24. #53

    Nu imi vad capul de treaba, si tu vrei ssa stau acum sa ma gandesc si la crize si depresii? Pleaca domnule de aici cu povestile astea. 🙂

  25. #54

    M-a lovit si pe mine, da’ ceva mai devreme, pe la 30 de ani asa. Intre 18 si 30 am ars ca flacara de magneziu, nu intru in detalii, da’ am povesti cat pentru 80 de ani 🙂 La 30, credeam ca am ajuns pe coama valului si ca de aici toate o iau in jos, asa ca, de unde pana atunci exageram in toate, am trecut la etapa extrema. Noroc cu nevasta, care s-a tinut de mine ca raia si m-a temperat in masura in care a putut. Schimbarea de continent tot idea ei a fost. Cinspe ani mai tarziu, cand ar trebui sa incep si eu etapa de criza, ca toti oamenii normali la cap, eu sunt relaxat pana la lene si nici nu-mi trece prin cap sa schimb ceva la viata.

    • Do tell.
      Ce-ai făcut pana la 30 de ani?

    • #56

      heh Maddame, n-am talent la scris, da’ istoria foarte pe scurt e ca din ’92 am inceput sa lucrez pentru o firma italiana care “administra” Cazinouri. Evident, proprietarii nu erau printre cei mai onesti locuitori ai orasului celor sapte coline, dimpotriva, as zice. Dupa mai putin de doi ani m-am trasferat la “FF” (nu ca pana atunci as fi dat pe la scoala, cu rusine admit ca in toata facultatea n-am luat nici macar un examen pe bune) si am inceput sa colind Europa, locuind cate o saptamana-doua in fiecare casino al firmei. Acuma, nu stiu cati dintre cititori au idee de ce ce intampla in general intr-un casino, da’ expresia “loc al pierzaniei” n-a aparut in vocabular de flori-de-mar; substante de toate felurile, alcool, fete, petreceri care tineau 72 de ore, am cam trecut prin toate. Ca “technical-supervisor” (ala care avea grija ca pacanelele sa dea banii in cantitatea programata), aveam o masina noua la fiecare sase luni, asa ca am condus pe rand BMW-uri, Audi V8, Mercedes SLK, Porsche 911, Mercedes E-Klasse. Imagineaza-ti in ’94 in fata la hotel Dorobati (era inca Dorobanti ala vechi, cu toti securistii angajati inca acolo) un baetan de douajdeani coborand dintr-un SLK – yup, era ala de-l vezi in poza mea de profil 🙂
      S-au intamplat multe in anii aia, din sudu’ Spaniei pana in Ucraina, trecand prin Monaco, da’ si prin Serbia (unde am ramas blocat odata in Belgrad din cauza bombardementelor). Stii povestea cu mafiotii Italieni care merg in Rusia si le zic mafiotilor rusi ca nu-i pot accepta in organizatie, pen’ ca n-au vila cu trei etaje si lant gros de aur la gat? Am cam trait-o pe viu in Ucraina 🙂

    • Te bați cu Tibi Useriu la povestea vieții.

      Pe soția ta cum ai cunoscut-o?

    • #58

      Ah, nu, nu, Tiberiu Ușeriu pare un om cu capu’ pe umeri, care stie ce face, la mine nu e cazu’.
      (bine, in afara de cazul in care sunt mult mai prost decat pot eu sa-mi imaginez si nu ti-am simtit ironia).

      Nu ma apuc sa povestesc de [u]ma[/u]damme, atata vreme cat n-am acordul ei 😛 Am intalnit-o intr-una din rarele mele vizite la facultate.

    • Nu a fost nicio ironie. Trebuie să-ți lipsească o doagă să ironizezi pe cineva care își spune povestea.

    • #60

      aaa, Maddame, tu nu esti romanca? Pai luatu’ la misto nu e sport national in Romania? Normal ca-l ironizezi pe unu’ care-si spune povestea, i-auzi la ea atitudine. Hmh…

    • #61

      deloc, e chiar interesant, vrem mai mult

    • #62

      @Arhi, vrei cireasa dupa tort? De 5 ani lucrez pentru serviciu’ 911 (fac pe arhitectu’ de sistem in implementarea de NG911 phase II), in ultima saptamana am scris vreo douaj de mii de comentarii in care rupeam presu’ de sub toti cretinii care-si dau cu parerea, da’ le-am sters pe toate inainte sa le postez, ca nu castig nimic facand pe Don Quijote pe interneti.

    • #63

      ahahahahaha te inteleg la faza cu comentariile:))))))))))

  26. #64

    Criza… cred ca vine la toți. Io, la 47 cred ca am trecut-o binisor. La 30 eram divorțat, cu bani și cu chef de viața. Am trecut prin o criză de nebunie de ~zece ani și aproape m-am liniștit. Acum, de 4 (5?!) ani sunt proaspăt însurat cu o jumătate care mai are aproape zece ani până o apuca criza… deși aș zice uneori că trece prin criza in fiecare luna. (You know what I mean)…
    Idea e ca am pe unii, cuplu, apropiat destul ca sa palavragim 1-2h/zi la telefon, si care tocmai au trecut/trec prin criza asta. Ea sa trezit ca nu-l mai vrea ca prea se enervează gagiul, uneori, seara cand ajunge acasă după 12h de gestionat 15 camioane prin europa unită si parca hairstilistu’ ala tinerel e mult mai calm, iar daca tot divortează, ce-ar fi sa plece cu merțanu’ (50k€), casa (280k€) plus ceva cașcaval din conturi, către 400k€ poate usor mai puțin. El, gura spartă, pare ca uneori gestionează mai bine camioanele decât oamenii.. (Bine, la sumele astea mai-mai ca divortam si eu de asta mică si dupa, o luam iar..) Geniul masculin din poveste, avea firma si cam tot ce se putea pe numele ei, ca așa-i frumos, mai puțin jumătate din casa terminată pe la crăciun. Sa ales cu firma, după ce a stat închisă câteva luni bune si a ramas cu conturile goale iar acum se chinuie să o pornească iar. Deci criza exista, de cele mai multe ori poarta numele de menopauză… indiferent de sexul individului.

  27. #65

    Eu am aproape 29 de ani, nu am avut vreo iubita , nu stiu sa imi gatesc, mai nimic nu stiu. Si deja simt ca ma loveste o criza existentialoa, nu neaparat de varsta mijlocie ca nu am nici 30 ani inca

  28. #67

    Well, am dorinte din alea gen masina puternica. Ba chiar am cochetat cu ideea de motor.
    Parca mi-a pierit cheful de munca actuala. Nu ca e prima data, dar de data asta chiar m-am enervat.
    Simt ca ar trebui sa fac ceva mai mult pentru mine si familie.
    Si da, m-a lovit treaba cu lipsa de copii, ocazie cu care am invatat ca femeia nu se face mare la prima ejaculare si lucram din greu la cantecul asta.
    Per total nu e neaparat o criza ci mai dregraba dorinta de a bifa unele lucruri de pe lista aia misto.
    Si aparent mi-a murit romantismul. Inca sunt socat. Probabil din cauza altor experiente placute din trecut.

  29. #68

    Aveam niste vecini, oameni de treaba, tineri – 38 ani, doi copii, amandoi bugetari bine platiti, el cu ceva epoleti, ea printr-o agentie din asta cu bani buni, doctorate amandoi, adica spor de 1000 lei pe luna la salariu, familii in putere financiara. El a gasit o colega mai tanara si mai slim fit. Intr-o luna am avut doar vecina. Acuma sper sa nu ma loveasca pe mine criza, ca vecina e exuberanta asa, da de inteles ca exista o lipsa acuta ce trebuie acoperita.