Pentru cine nu știe, moare se numește zeama de varză, la moldoveni.
Cică s-a lansat un mare clip al măreței trupe vama, compusă din Tudorică Chirilă și niște necunoscuți. Pentru mine ar fi rămas totalmente indiferentă, eu de la Vino să te fut în hotel cișmigiu, compoziția originală a lui Tudorică, nemaiascultând vreodată vama. Sau vama veche. Sau ce spanak sunt ăștia.

Doar că citez din memorie:
Copilul care aleargă către mare este o pastișă, este un strigăt îndreptat împotriva pierderii valorilor umane, împotriva degradării sensuale, o chemare la luptă în apărarea bunului simț și a muzicii de calitate. Plus de asta, am înțeles că unele domnișoare chiar au plâns ascultând această capodoperă.

Acum, oameni buni, să îmi fie cu iertare, dar dacă nici Chirilă nu este cel mai hipstăr dintre hipsterii ce au popoulat vreodată meleagul carpato-danubiano-pontic, înseamnă că nu avem și nu am avut vreodată hipsteri.
Adică îmi aduc aminte de el cu duioșie de la Sibiu, cum era cu celălat gheiozar, Bucurenci, ăla cu tricou cu decolteu la buric, Chirilă cu ochelari de soare la ora 8 dimineața, servind o apă plată și-o cafea.

Băi hipstereanu, vă urcați pe umerii maestrului Rebengiuc, dar nu vă puteți ascunde. Pentru că vă știm și vă supraveghem.
Chirilă, fugi la Andreea, lasă muzica oamenilor care știu să o facă.
De exemplu, Michael Miller, from Antenna One