Am luat-o. La prima vedere e funny, cel puțin fiică-mii îi place. Nevestei nu prea, pentru că a trebuit să îmi iau și căști și am luat și un monitor, pentru că nu poți crea muzică decât pe un monitor curbat.

Nu prea știu mare lucru ce să zic despre el, în afară de faptul că e funny cu librăriile alea multe de sunete diverse, că, în rest, nici nu am reușit să îmi dau seama cum se pornește un proiect în Abletone, apăs și eu sunete în Garage Band.

De fapt, problema mea este că niciodată, în viață, nu am făcut lucruri pe care creierul meu să le vadă inutile. Pur și simplu, când stau la clapă, mă apucă anxietatea maxim, pentru că creierul meu consideră că pierd timp pe care l-aș putea folosi să muncesc. Și, evident, nu mă pot relaxa nici de-o culoare.

Anyway, dacă vă place ideea și simțiți că ați putea să vă relaxați prin muzică, vă recomand. E ieftinache, e bine făcut, e solid, e greu și aderent, nu e o jucărie, așa cum mă așteptam să fie.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.