Având în vedere că acesta este un blog de opinie personală, în ultima perioadă am scris o mare majoritate de articole politice, în care îmi expun părerea mea de cetăţean al acestei ţări, cu acelaşi drept de a-mi da o părere cu a tuturor celorlalţi.

Şi am rămas surprins. Am rămas surprins de virulenţa replicilor primite, de ura viscerală ce se revarsă la auzul că cineva are o altă părere politică decât tine. Invective, ameninţări, înjurături în care aproape că vezi spumele de la colţurile gurii celui ce le face. Normal aţi zice, nu?

Ei, uite că nu mi se pare normal. Oameni care înainte de alegeri aveau păreri decente, discurs raţional, oameni cu care puteai discuta într-un mod absolut elegant despre orice, de la vaccinul HPV până la pedofilie, trecând prin Cărtărescu şi Neuringer. Aceeaşi oameni, când a venit vorba de a discuta despre cine să fure din rromânia în următorii 5 ani, s-au transformat în animale, în caricaturi umane cu dinţi dezveliţi, gata să îţi sară la jugulară, indiferent dacă zeul în numele căruia ucideau era Băsescu, Geoană sau Crin.

Îmi e teribil de greu să înţeleg acest gen de comportament. Unul din cei mai buni prieteni ai mei e fan declarat Băsescu şi totuşi putem discuta civilizat pe temă, fără să ne dăm în cap cu nimic. Pentru că nu e decât o opţiune politică, nimic altceva. Şi întotdeauna am crezut că doar astfel poţi ajunge la un consens.

Care e motivaţia? Ce vă transformă în fiare, oamenilor?

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.