Contul meu
Mi-am notat să scriu asta dinainte de a pleca în concediu, dar am uitat, evident, să o dezvolt.
Desigur, această postare nu se adresează celor care ne întrebau, zilele trecute, la ce ne folosesc cuvintele alea șmechere și cu ce ne ajută în viață. Și nici celor ce au citit 52 de cărți plus jokeri.
Cred că, din păcate, fiind dintr-o țară comunistă, mulți dintre noi, cei care am avut și avem pasiunea cititului, am fost dezavantajați că majoritatea lecturilor ni le-am făcut într-o vreme când accesul la carte scrisă era zero sau spre zero. Desigur, mă refer la accesul unui copil sărac din Vitan, nu ăia care Ne descurcam, domle, era bine, cunoșteai pe cineva, era ok, toți avea frigiderele pline, ce să mai…
Așa că pot spune că am recitit de zeci de ori Calistrat Hogaș – Pe drumuri de munte. Sau Cartea Nunții, de Călinescu. Nu mai știu de câte ori am citit cărțile cu Minerva Tutovan și cu Melania. Sau Haralamb Zincă. Ori Căpitanul Apostolescu, că tot le reeditează nușce editură, zilele astea.
Le-aș mai citi? Nu cred. În afară de cărțile Rodicăi Ojog Brașoveanu, care expira ironie prin toți porii și pe care cenzura comunistă, cumva, a ocolit-o, chestiile astea musteau de comunism de ăla bunul, cu maiori și căpitani eroi și vitrine pline de mâncare și cetățeni mulțumiți. Poate cele cu Agentul B-39 să fie citibile și acum. Doar că nu le mai am.
Dar citite și răscitite pentru că așa am vrut eu și nu pentru că nu aveam ce citi, ca în copilărie, sunt doar câteva.
Dune. Citită în toate limbile pe care le cunosc, din dorința de a înțelege cartea mai bine și de a identifica subtilitățile autorului. Rămâne, în continuare, favorita mea și, poate, cea care mi-a decis destinul literar.
Fundația lui Asimov. Am citit multe din cărțile lui Sir Isaac, inclusiv autobiografia domniei sale. Scrie cumva liniar și încearcă să își inchege întreaga operă într-un tot fundamental, așa că își plimbă personajele principale cam peste tot. Dar Fundația…Fundația este Opus Dei. Fără ea, science fictionul de astăzi ar fi fost complet diferit. Dacă aveți de unde să o luați, recomand, nu e grea, ca Dune, dimpotrivă, e făcută pentru a fi citită și înțeleasă ușor
Cărțile lui Sven Hassel. Este evident pentru oricine că omul urmează niște drumuri gata bătute de Erich Maria Remarque, dar la momentul când l-am descoperit eu pe Hassel, nu exista Remarque în locurile de unde îmi luam eu cărți. Unii o numesc literatură de toaletă. Eu le numesc cărți educaționale care, citite la vârsta potrivită, te învață despre suferința, camaraderie, sacrificiu. Și moarte. Nu, nu am citit la vârsta potrivită.
Probabil că mai sunt, evident. Doar că ÎNTOTDEAUNA când mă gândesc la un set de cărți pe care să îl iau pe insula aia pustie unde o să scap de voi, Dragnea, Iulian Bulai, femei și restul, astea sunt primele 3 care îmi vin în minte.
La voi?
NOU
Supercablat de JJ Williams (culmea, deși cu revoluție & stuff, am citit un capitol într-un almanah SF comunist. Cartea însă a apărut la noi doar după 89. Când sunt în criză de citit, o încep din nou)
Tot pe SF uri, Mașinăria Rock’n’roll și Christine.
Apoi Nelson de Mille e citibil și recitibil și are o droaie de titluri, merge al naibii de bine în verile de concediu la plajă.
James Hadley Chase de când eram copil până azi…
Dune, merge primul volum. Pe ăla l am citit de vreo 3 ori. Ulterioarele mi se par greu de înghițit.
Ojog Brașoveanu a avut rol important în dezvoltarea masculului care este, Omul în gri sau Gri Gri Trestian au fost portrete de urmat pentru subsemnatu’.
NOU
Marele singuratic l am tot recitit, mi a placut foarte mult.
Ps: pt b-39 daca le vrei in format electronic te pot ajuta. (Nu stiu daca a mai zis cineva, nu am citit comentariile).
NOU
Shogun, Tai-Pan, Changi ale lui James Clavell.Mi s-a parut intotdeauna remarcabila manipularea subtila pe care o faceau personajele principale, precum si descrierea diferentelor culturale fata de lumea vestica….
NOU
Subscriu, dar sa nu uitam de Nobila Casa, e o capodopera. Si Vartejul. L-as mentiona pe Irwin Shaw, Leii tineri si Om bogat, om sarac.
NOU
De recitit oricând – Jurnalul Fericirii al lui Steinhardt, Cărțile Lui John leCarré, Ludmila Ulițkaya, Fundația lui Asimov (big like pt. reamintire). Vă semnalez o carte pe care am ocolit-o sistematic, deși trona în mijlocul bibliotecii, pentru că numele nu-mi spunea nimic și am crezut că e una din cărțile mai de nișă ale maică-mi, profesoară de română – franceză. Axel Munthe “Cartea de la San Michele” – o autobiografie mai romanțată, absolut, dar absolut fabuloasă. Vast program, ca să zic așa, să recomanzi cărți și autori fără să aluneci în a face paradă “dă” cultura ta 🙂 .
NOU
Ciresarii, Singur pe lume, Cei trei muschetari- cartile copilariei.
Dune-toate
Sven Hassel-chiar numele motanului meu e Sven
Stapanul Inelelor-trilogia, recitata de 3 ori
NOU
Biblia, cartea de capatai a umanitatii. Restul e maculatura, nimic nu se compara cu hrana spirituala data de invataturile Lui.
NOU
Leo Taxil – Biblia Hazlie.pdf
NOU
Nea zapada, ai citit Muntele Athos, Patria Ortodoxiei? Citeste asta si mai discutam dupa aia.
NOU
@Cristi: As citi-o, da’ bag sama c-a luat Dinu Todoran tot stocu’, ca vad ca e indisponibila.
NOU
Bine, daca o sa reusesti sa faci rost de ea, am dubii, nu oricine apuca.
Dar sa zicem ca te aude Dumnezeu si reusesti sa o gasesti. Ea nu se citeste ca orice carte, trebuie urmarit modelul asta: O citesti cu două markere. Cu galben subliniezi pasajele care ti-au plăcut și unde te-ai identificat cu eroul cărții, iar cu verde pe cele care nu ti-au plăcut și nu le-ai citit.
NOU
prima memorabilă a fost Iarna vrajbei noastre, a lui Steinbeck; de vreo 3-4 ori; urmată îndeaproape de Balanța lui Băieșu (p’asta puteam s-o redau și în somn); am citit pe apucate, orice, oricînd iar de la George Arion am învățat, cum era învățat inginerul care, semănînd leit cu nu’ș ce mare infractor, să trag în piept și să eliberez fumul în timp ce spuneam “ah, caii mei…”
să mai zică cineva că lectura nu educă!
NOU
Ciresarii, Legendele Olimpului si 1984. De minim 5 ori fiecare.
NOU
În copilărie, La Medeleni și Legendele Olimpului.
În adolescență, Patul lui Procust.
Acum Harry Potter.
(Am avut pe lista de nume pentru fiică-mea Olga – Olguța, dar a fost veto de la taică-su)
NOU
Chiar mă gândeam dacă o să pomenească cineva La Medeleni. L-am citit de vreo 20-30 de ori. Alături de Enigma Otiliei, seria Jules Verne, Cireșarii, Vlad Mușatescu cu toate volumele cu Al Conan Doi și multe altele care nu au depășit 10 reluări.
NOU
Offff….plang.
NOU
Zimbet pentru Olguta. La mine n-a fost sa fie, dar s-ar fi declansat batalie intre Olguta mea si Lara domnului meu (Doctor Jivago i-a inflacarat spiritul adolescentin)
NOU
Eu nu recistesc carti.
Cum sunt curios si timpul e limitat prefer sa citesc ceva nou.
Poate peste ani voi raspunde diferit la intrebarea asta.
NOU
Am citit în copilărie și recitit cu placere în adolescenta cărțile lui Jules Verne. Cumva ma purtau într-o lume minunata, captivanta și plina de aventuri și cred ca o sa le mai recitesc la pensie.
NOU
SuperSteaua de Andrei Vochin 😀
NOU
Nu evita “Steaua campioana Europei” de Horia Alexandrescu 🙂
NOU
Margaret Atwood – trilogia MaddAddam
John le Carré – trilogia Karla
George Orwell – 1984
NOU
M-am reapucat sa citesc sven acum ‘la batranete’, dupa ce le-am citit in primara si generala (yup, nici eu nu le-am citit la varsta potrivita).
Still holds up.
La fel cu Karl May – am recitit winettou pe la 30 de ani si mi s-a parut la fel de captivant cum mi s-a parut in copilarie.
NOU
Si eu ma tot gandeasc sa recitesc Karl May dar ma tem ca o sa le gasesc naive si parca nu vreau sa le dau jos de pe piedestalul pe care le-am urcat cu mintea mea de cand aveam 13-14 ani.
NOU
Spoiler alert.
Am mâncat Karl May pe pâine în adolescență, era să rămân în Gară la Slatina aproape fără bani în buzunar într-o vreme în care abia începea să se audă de telefoane mobile doar pt că la chioșcul de ziare am văzut din tren (fir-ar, și azi mă întreb cum am reușit) ultimele 3 volume din “de pe tron la eșafod” pe care le căutam în disperare de 2-3 ani, dar….
Am recitit Winnetou pe la 30 de ani și m-a scos din toate săritele. Personajul Old Shurtherhand sau cum spanac îl cheamă p-ăla (răbdarea mea la citirea corectă a numelor străine nu e grozavă nici acum) mi s-a părut de-o ipocrizie sinistră: o dă în sus și-n jos cu “fratele meu roșu” și “vai, ce fac oamenii albi indienilor?!”, dar când aude că Winnetou și cu sor-sa (o tipă drăguță, deșteaptă, etc, nu vreo ciumăfaie imbecilă) plănuiau ca tipa să se mărite cu Old Papuci, ăsta se bășică major, că “vai, cum să apară el într-o societate simandicoasă cu nevastă indiană?! Lui îi trebuie nevastă albă, educată simandicos, bla, bla”. După care autorul o omoară pe tipă, că nu poate să-l lase să se însoare cu ea, dar nici nu știe cum să-l facă să refuze elegant.
Apoi, sunt câteva situații în care nu-și dezvăluie identitatea, dar e pus să-și dovedească îndemânarea: trage, ratează, apoi ia vreun fraier deoparte “eu sunt old spanac, de fapt nu am vrut să țintesc ce m-au pus ăștia să țintesc, eu am țintit floricica aia din stânga din buchețelul de pe creanga aia în formă de corn de vacă din copacul ăla de la jumătatea drumului spre orizont”.
N-am tras în viața mea nici măcar cu praștia, dar hai, bâști d-aici!
După ce arunc piatra și eu pot să zic că n-am vrut să lovesc sticla de pe gard, ci butoiul din fundul curții.
NOU
@Ady-P: eu cand le-am recitit la 30 de ani mi-am ajustat asteptarile, nu credeam ca o sa redescopar vreun Tolstoi sau ceva, le-am luat ca atare.
Iar cat despre incorectitudinea lor politica sau realism… well, stii cliseul ala cu “sunt un produs al timpurilor lor”…
Dpmdv 100% inca sunt literatura ‘de vacanta’ de cea mai buna calitate.
NOU
În copilărie, Winnetou și seria Cei trei mușchetari, plus unele de Jules Verne.
După aceea, Sven Hassel, Harry Potter, Fundația. Plus cele referitoare la istoria Romei, Imperiului Otoman sau la războaiele mondiale (mai mult în engleză, deoarece la noi nu sunt foarte multe).
NOU
Citit si rascitit nu pot spune. Am citit cu placere Ciresarii, Cei trei muschetari, momentele si schitele lui Caragiale, Decamerinul (pentru mine, cea mai buna sursa de comedie si de altele :D). Nu pot sa nu mentionez “De la roata la farfurie zburatoare” – o carte foarte interesanta despre evolutia transportului.
NOU
Aoleo, Melania….doamne cand vad coperta la Cianura pentru un suras parca simt zilele alea plictisite de vacanta de vara pe la tara cand o reciteam a mia oara…Mirciulica…ce vremuri, cand timpul nu alerga.
Cei trei muschetari, orice Agatha Christie, oricand, oriunde.
Altfel, am strambat din nas juma de viata cand zicea cineva Maestrul si Margareta din cauza unui profesor de romana snob si basinos care se culca si se trezea cu cartea asta pe buze. Pana cand a facut si corporatia ceva bun si a angajat un coleg superfain care m-a facut curioasa facandu-mi o super recenzie intr-o calatorie din aia interminabila de metrou. Asa ca am luat-o din biblioteca si cred ca deja e citita de 5 ori :)))) Fain si adorabil, de altfel singurul autor rus pe care il diger, din cei cititi pana acum, evident.
NOU
Incearca si “Pavilionul cancerosilor”, alt rus la “penita”, Alexander Soljenitin.
NOU
@filipa, o sa incerc. Imi picase in mana cand facea Cotidianul (parca) culturalizare de masa cu cartile alea crancen de prost traduse (dar hei, calul de dar…), Arhipelagul Gulag si mi-a dat shut down dupa jumatate de carte cantitatea uriasa de cifre de deportati, arestati, morti, la un moment dat pur si simplu pierdeam sirul si era asa o enumerare fara sens a dimensiunilor ororii. Atunci am inteles prima oara citatul ala atribuit lui Stalin cu “moartea unui om e o tragedie, moartea a milioane e statistica”. Probabil nici nu aveam varsta necesara procesarii unui astfel de text. Promit sa mai incerc o data cu Pavilionul Cancerosilor.
NOU
Oh man… Citesc tot ce imi pica in mana de Orson Scott Card si Aaron Johnston. Carti, benzi desenate, short stories, etc. Ender’s game am citit-o si in romana si in engleza, toata seria, de doua ori, si au facut si banda desenata dupa cateva carti, dar, desi bunicele, nu se compara. Am mai citit de doua ori The Name of the Wind, de Patrick Rothfuss, si a doua carte din serie, plus ascultat audiobook-urile intr-o perioada in care faceam obsesiv puzzle-uri de 3000 de piese. O alta chestie pe care am citit-o de cateva ori si as reciti-o oricand e un fanfiction kilometric extraordinar de bine scris cu personajele din Star Wars. Sunt cateva bijuterii din astea ascunse sub tone de rahat in materie de scris, dar si atunci cand gasesti o poveste bine scrisa cu 50 de capitole … You read the shit out of it . Pentru cine e interesat, cateva volume in engleza din seria Fundatia a lui Asimov se gasesc inca la Antic Exlibris.
NOU
Jules Verne, cam vreo 25 din cele 36 publicate de Hertzel, că nu le-am găsit pe toate în copilărie. Apoi le-am luat pe toate din colecția Adevărul, toate 40, că au mai apărut 4, plus cele publicate de nepotul lui Verne din însemnările bunicului.
Karl May, James Fenimore Cooper, Calistrat Hogaș. James Clavel – Shogun, Tai Pan. Colecția “Literatura fantastica”, acele cărți în format mic, nuvele, povesti fantastice.
SF mai hard la maturitate, Dune primele 4, apoi m-am pierdut, trebuie sa revin. Primele 3 prequel-uri ale lui Brian Herbert și Poul Anderson, casele. Asimov Fundația prima carte și Roboții de pe Aurora, aici trebuie sa insist.
Seria Barsum, John Carter and all, Richard Rice Borroughs, in engleza. Ringworld, Larry Niven.
John Scalzi, Războiul batrinlor, 4 cărți, acum am la citit Interdependența.
Am terminat Ted Chiang, poveștile, cam subtire, aceeași temă a circularității, merită citite. Sa vad cum e seria lui Liu Cixin, că e lăudată. Sunt mai multe de care nu-mi aduc aminte acum.
Am descoperit frații Strugatsky, E greu sa fii zeu, Picnic la marginea drumului. E mult de citit.
NOU
daaaaa, Dune. am fost acum in concediu si nevasta si-a luat Dune sa reciteasca pen’ca vine filmul si sa fie aduse la zi datele. eu am aruncat un ochi asaaa, la un moment dat si am sfarsit prin a lua de pe amazon pt kindle sa citeasca si ochii mei si sa nu ne batem pe carte. cam a 15-a oara probabil, toata seria, ceva de vis ce a scris omul ala si e atat de actual ca te ia cu frisoane.
HP toata seria de fo 10 ori, sa fie bine.
LoTR de fo 3 ori
Fundatia si aia de 2-3 ori
Misiune speciala – Edgard Thome – asta e placere vinovata deja. 10 ori si pt ca era ferfenita sunt super fericit ca am gasit la un anticariat un volum care arata ca nou.
A.E. van Vogt – lumea non A – 4-5 ori
NOU
am uitat. am reusit si am citit de 2 ori seria wheel of time.
as mai baga o serie dar mai intai termin cu dune. o sa fie amuzant pentru ca sunt multe elemente preluate din dune de robert jordan.
NOU
Alea cu Căpitanul Apostolescu merită recitite, ca adult, înțelegi unele chestii pe care atunci poate le ratai. De exemplu, dacă erai arestat nu aveai avocat la poliție, te apăra procurorul. Procurorul era și cel care semna mandatul de arestare, nu judecătorul. Și tot el te și apăra. Din nou, ca să nu credeți că am scris greșit: procurorul era cel care te aresta, te apăra la poliție, apoi te acuza la tribunal. Logic.
Alta, într-una din cărți rămăsese căpitanul fără idei, bănuia că criminalul stă într-un bloc din zonă, dar nu știa cine e. Așa că a făcut percheziție la toate apartamentele din 2 blocuri, poate pică ceva. L-a găsit și pe ăla, plus tot soiul de găinari mărunți pentru care a chemat miliția economică.
Serios, merită recitite.
NOU
Reciteam cartile mai ales in copilarie, acum lista cu ce vreau sa citesc e prea lunga sa mai apuc sa recitesc.
Winnetou
Cei trei muschetari
Familia mea si alte animale – cea mai distractiva carte din copilaria mea
Ciresarii (brrr)
Shogun
NOU
Ooooo, “familia mea…..”, daaaaaa, la mine împarte locul I cu Tudor Mușatescu la “cărți amuzante ale copilăriei”.
NOU
eu am avut “Noi si puii animalelor”
Crescuta la bloc in cartier muncitoresc, ramineam incintata de aventurile traite zilnic cu salbaticiuni pe post de animale domestice….
NOU
Marele Circ de Pierre Clostermann. Am citit-o prima data la 12-13 ani din curiozitate pentru ca editia respectiva avea si poze cu avioane. Nu am numarat de cate ori am recitit-o (inclusiv acum, dupa aproape 40 de ani) dar este motivul pentru care m-am facut inginer de aviatie. Mentiuni pentru Aici sunt Tigri / Ray Bradbury, Lumea non-A / Van Vogt si (nu poate lipsi) Asimov.
NOU
copil fiind: Aventurile lui Habarnam, Trei Grasani, Aventurile lui Tom si Huck, orice de Jules Verne, apoi l-am descoperit pe Sven Hassel si Stephan King
cand am mai crescut: Dune, Trilogia lui Orson Scot Card (Jocul lui Ender, Xenocid si Vorbitor in numele mortilor), Fundatia si aproape orice de clark si asimov
Acum cativa ani am recitit seria Rama, si pot sa spun ca a trecut pe primul loc in preferintele mele.
Un loc special are in inima mea seria Turnul Intunecat pe care abia astept sa o recitesc (dar mai astept cativa ani poate mai uit ceva din ea)
PS: am uitat Winetou si orice de Karl May (tot copil fiind, sa-mi fie rusine, imbatranesc..)
Ca o paranteza: pe copiii mei ii cheama Alia si Ender (oare mi-au placut cartile…)
NOU
dar stii ca sunt mai multr carti cu ender. vreo 8 traduse si vreo 12, cred, in total.
NOU
@Arhi, da, da’ dupa primele trei volume, s-au dus in balarii cartile alea.
Ca o paranteza, Ender’s game a aparut penttru prima data in Romania, cred, in fanzinu’ Omicron (cel mai probabil tradus de Ion Ilie Iosif, da’ a trecut cam mult de atunci, s-ar putea sa ma insel). Versiunea de la Nemira din ’92 a fost mai “curata” insa.
NOU
Am citit si continuarea la trilogia lui Orson Scot Card, mi-au placut mult si le-am recitit doar pe cele cu BEAN, restul eeee…
NOU
O poveste cu un hobbit (habar n aveam prin 88 cine era Tolkien )dar simteam eu ca era ceva acolo peste povesti nemuritoare sau basmele lui Ispirescu de la bibiloteca oraseneasca.
Robinson Crusoe – probabil pentru infinitatea de scenarii pe care le creeam de fiecare data cand o reciteam,incercand sa ma pun in pielea lui, un fel de adventure mental fara mouse/keyboard
Dupa 90, explozia Nemira /Nautilus m a cam debusoluat dupa toti km de maculatura ruseasca ingurgitati de-a lungul anilor .
Pandora cu Iisus a fost Dune-ul meu din perioada respectiva, probabil as reciti-o daca as gasi varianta pe hartie.Si trilogia Vorbitor in numele mortilor.
NOU
dadada, ce misto au fost si alea din seria pandora
NOU
Shogun, trilogia “Ninja” a lui Eric van Lusbader.
NOU
Jurnalul Fericirii de doua ori- cartea care mi-a marcat tineretea, mi-a deschis apetitul pentru memorialistica scrisa de fostii detinuti politici.
Afinitatile Elective de doua ori- citita prima data la 21 de ani, o comoara pentru mintea unui tanar care incepea sa inteleaga relatiile dintre barbat si femeie.
Fratii Karamazov de doua ori-prima data la 15 ani, cand am inteles ca nu am inteles cartea, apoi am recitit-o la 21 de ani.
Demonii de doua ori-da, imi plac autorii rusi clasici, Dostoievski in particularr, desi detest cu patima Rusia, cu tot ce reprezinta politic si istoric.
Razboi si Pace- tot de doua ori. Am fost indragostit de Natasha Rostova.
Acum recitesc “Stalingrad”- Antony Beevor. Ca tot e 23 August si trebuie sa imi reamintesc despre binefacerile Armatei Rosii. Nota-inca avem cimitire ale soldatilor barbari sovietici prin tara. Le-as transforma in locuri de joaca pentru copii.
In afara bulevardului clasic literar, citesc des SF hard, military space opera-si bine a amintit Arhi de Isaac Asimov, cel mai important autor in domeniu.
Voi reciti curand Ion Ioanid-“Inchisoarea noastra cea de toate zilele” Cea mai vasta descriere a regimului dement din anii ’50-’60.
NOU
Ioan Ianolide – “Intoarcerea la Htistos/ Document pentru o lume noua” mi s-a parut o descriere mai patrunzatoare decat ce a scris Ioan Ioanid.
Cred ca ar fi o buna completare.
NOU
“Delirul” de Marin Preda.
NOU
Citite și răscitite: o ediție prescurtată pt “Heidi, fetița munților”. Am primit cadou la 8 ani și am recitit-o de atât de multe ori că aproape putea s-o recit.
“Toate pânzele sus”, am recitit cartea aia de cel puțin 20 de ori.
Apoi Cireșarii, câteva volume de Jules Verne, “familia mea și alte animale” și “păsări, lighioane și rubedenii”, cele cu ostrogoții de Vlad Mușatescu, Sven Hassel, “cei trei mușchetari”, Nils Holgerson, legendele olimpului de Alexandru Mitru, câteva cărți de Isabel Allende, Tracy Chevalier, “anne de la Green Gables” (am primul volum scos de o editură obscură de cel puiul 7-8 ani), “mica prințesă” și multe altele.
De fapt, pot să zic că am recitit cel puțin o dată cam 80% din cărțile pe care le-am citit, dacă aparțineau familiei sau am avut acces ușor la ele.
Mai e una pe care am recitit-o mult, nu mai știu numele sau autorul: un alb de origine britanică se dă drept amerindian prin Canada secolului 19, fiind vânător; la un moment dat salvează 2 pui de castor pe a căror mama o omorâre cu capcanele. Și de aici începe totul, omul devine primul care pune bazele unor adăposturi pt castori și care vorbește despre vânătoarea iresponsabilă. A fost și un film cu Pierce Brosnan în rolul principal.
NOU
Grey Owl – Oameni și animale – pelerini ai ținuturilor sălbatice
NOU
@Emil, da, aia. Merci.
NOU
Marele singuratic l am tot recitit.
Ps: pt b-39 te pot ajuta in format electronic daca vrei. (Nu stiu daca a mai zis cineva, nu am citit comentariile).
NOU
Cărțile de mai jos nu înseamnă mult neapărat pentru că le-am citit de câteva ori, ci pentru ce am preluat din ele.
Sunt cărți care m-au inspirat profund.
Am citit cartea asta de mai multe ori. Nu o știu pe de rost, dar majoritatea fragmentelor de text îmi sunt foarte familiare.
Nicolae Steinhardt – Jurnalul fericirii
Cărți – Editura Polirom www.polirom.ro/carti/-/carte/3025
Pe asta am citit-o de vreo 3 ori (ediții diferite):
Amazon.com: Essentials of Understanding Psychology: 8601421876773: Feldman, Robert: Books www.amazon.com/Essentials-Understanding-Psychology-Behavioral-Sciences/dp/0077861884
De două ori:
Principles of Economics (The Mcgraw-hill Series in Economics): 9780073511405: Economics Books @ Amazon.com www.amazon.com/Principles-Economics-Mcgraw-hill-Robert-Frank/dp/0073511404
De câteva ori, nu am înțeles totul, cu siguranță. 🙂
Andrei Pleșu – Parabolele lui Iisus:
humanitas.ro/humanitas/carte/parabolele-lui-iisus
NOU
Cele mai des citite:
1. Testamentul incasului – K. May
2. Copiii capitanului Grant – J. Verne. Oh, Paganel!
3. Cei trei muschetari, primul volum(pe asta il aveam in casa) – Al. Dumas
4. Shogun – J. Clavell
5. Amintiri din copilarie
Pe langa astea de mai sus ar mai fi Dune si Stapanul inelelor – dar pentru ca le-am citit ceva mai tarziu(adolescenta spre tinerete) am decis ca sunt prea bune ca sa ma satur de ele. Asa ca le recitesc cam o data la 3-4 ani.
NOU
Dăcât “Omagiu”, o știu pe dinafară….și puuuțin pe dinăuntru.
———————-
Ah…și “Șocul viitorului”.
NOU
Sven Hassel in adolescenta, mi-a plăcut foarte mult – am tot recitit de-a lungul anilor și plăcerea a rămas neschimbată deși aproape le știu pe de rost. De câțiva ani am o pasiune pentru Stephen King ,mai ales Shinning și JFK . De la ruși Maestrul și Margareta ( e și un serial foarte bine făcut din 2005 -2006, rusesc,găsit pe YouTube , cu o coloană sonoră nemaipomenita).
NOU
In copilarie am citit cam tot de la Jules Verne si Agatha Christie + “clasicele” Cei 3 muschetari & Vicontele de Bragelonne, Ciresarii, Winnetou, Aventurile lui Tom Sawyer si Huckleberry Finn, acum din pacate nu prea mai am timp si rabdare sa termin o carte.
NOU
Portretul lui Dorian Gray de Oscar Wild, Wass Albert.. Lângă Scaunul Domnului și Micul Prinț de Antoine de Saint – Exupery.
NOU
Ciresarii, Karl May cu Winnetou si Old Shatterhand, Sven Hassel, Jules Verne.
PS: vezi ca tocmai ce au reeditat si Haralamb Zinca, eu tocmai ce le-am citit/recitit: www.librex.ro/browse-by/autor/haralamb-zinca/
NOU
Toate pânzele sus-R.Tudoran
Cianură pt un surâs-R.O.Brașoveanu
Sven Hassel
Jules Verne
NOU
Ce ne mai potrivim la gusturi!
Si eu am citit si rascitit Rodica Ojog Brasoveanu (ca veni vorba, ati citit cartile ei istorice – 5 bucati?) si Sven Hassel. Am mai citit cu mare placere cartile lui Ioan Dan, Vlad Musatescu si o gramada de SF-uri (Asimov, Arthur C Clarke si multi altii). Si, normal la varsta potrivita, Jules Verne.
Intre timp am descoperit Jefrey Archer si Ken Follet.
NOU
da, citit.
NOU
Le am in varianta pentru kindle. Doua din ele le-am scanat si facut e-book chiar eu. Daca le doriti vi le pot trimite.
NOU
Sven Hassel, toate cele 14 carti. Le am citit in vacanta de vara, in clasa a 7 a, profesoara de romana a chemat o pe maica mea la scoala sa ii spuna ca nu am citit nicio carte din cele “selectate” de ea. Such is life, alor mei nu le a pasat, doar tata imi daduse cartile lui. Le am mai citit de doua ori de atunci.
NOU
Asimov, Sven Hassel si Neal Stephenson sunt in heavy rotation la mine 🙂
NOU
Papillon…
Si cati de 3 am luat in scoala ca nu citeam ce era in programa dar citeam altele… ciudat ca uneori ma prindeau unele ca Morometii, Ion si le citeam pe nerasuflate.
NOU
Sven Hassel – pot deschide orice volum la intamplare si stiu ce s-a intamplat si ce urmeaza. In rest, ma incadrez in trend vad, cu Vlad Musatescu, Jules Verne, Karl May, Alexandre Dumas cu Muschetarii lui (mama ce ma scot din sarite cei care zic cu “ș” :D). Ah, si Enigmele capitanului Roman. 😀 Desi a trebuit sa caut pe net cine e autorul. Mi-a mai placut si o antologie SF intitulata Odiseeaa martiana. Maestrii anticipatiei clasice, de Ion Hobana. Am citit-o si rascitit-o, desi Psaltirea din Mainz imi ridica parul in cap de fiecare data.
NOU
:))) din pacate pentru urechile noastre si in general pentru logica si mușchetari e corect
NOU
Vine de la muscheta, care e o arma de foc, nu de la bicepsi incordati. Deci, unde e logica?
NOU
Pai tocmai asta spuneam, ca daca ar fi sa urmam logica ar trebui sa fie corect doar muschetari. In realitate se pare ca gramatica nu are neaparat mereu legatura directa cu logica. Din cate am mai citit in urma a enshpe discutii similare la o bere (nerds…), se pare ca termenul nu a ajuns in romana direct din franceza, ci pe filiera rusa si a preluat din pronuntia rusa. Apoi, istoric termenul folosit a fost mai intai mușchetari, apoi prin 2000 si un pic a introdus DOOM termenul “corect” din punct de vedere logic dar acelasi DOOM da ca fiind corecti ambii termeni. Mno…multe cuvinte derivate isi schimba forma initiala, țară – țăran, etc. Nu ar fi chiar asa flagrant. Plus daca e sa o luam asa pur logic mușchi vine de la muscolo si nu zice muschi. So…limba noastra e o comoara, sa ne avem ca fratii sau ca mușchetarii/muschetarii.
NOU
Petru Popescu : “Prins”, “Dulce ca mierea e glonțul patriei”, “Supleantul”, “Întoarcerea acasă”. Norman Mailer “Strigoiul lui Harlot”.
NOU
Maestrul si Margareta.
Un veac de singuratate.
NOU
Ca mandru copil de anii 80 ma regasesc si eu in listele de mai sus, asa ca n-am sa le mai repet.
Ca recitire obsesiva insa am avut 4 carti pe care le-am tocit in copilarie si una la maturitate.
Pe cele din copilarie le-am luat mai degraba ca pe o serie de tutoriale si au stat la baza unor “interese extracuriiculare” de mai tarziu:
“Insula misterioasa”
“Toate Panzele Sus”
“5 saptamani in balon”
si “Ziua cea mai lunga” a lui Cornelius Ryan.
Cred ca am trecut de 20 de lecturi cap-coada la toate.
Cea de la maturitate e “Numele Trandafirului” a lui Eco. Tin minte ca dupa ce am dat prima oara de ea in facultate (stiam doar filmul si mi se parea…”usurel”) am citit-o de la cap la coada de 5 ori la rand, doar-doar oi mai prinde vreo referinta.
Asta si cu Borges s-au combinat destul de dubios cu Levi-Strauss si Leakey si iete cum nu m-am mai uitat la oameni niciodata la fel:))
NOU
da, dar ce misto om au scos lecturile astea 🙂
NOU
Imi vine sa pun print-screen-ul in rama sa-l arat dirigintei din generala ca sa mai spal in doua ape burduful ala de caine:))
Dar daca tot e sa vorbim despre oameni misto, apai bre, am tot zis, ai strans o baza asa serioasa de selectie pe-aici de se vede si de pe luna.
Dar intrebarea pe care mi-o pun eu apropo de ce spui e nitel mai ciudata, si se leaga si de articolul ala cu parintii si “te iubesc”-ul lor.
Mi-e ca noi am ales scrierile de aici pentru ca din cauza vremurilor si “obiceiurilor pamantului” am dus o lipsa crunta de modele de urmat.
Parintii si majoritatea celor din jurul nostru aveau grija sa supravietuiasca, profesorii….sa fim seriosi…
Asa ca ne-am refugiat in carti si am invatat si noi de la cine am putut : ba de la Porta, ba de la Stilgar , ba de la Athos….si cumva chestia asta a ajutat sa ne formam propriile personaje care ajunse la maturitate duc cu ele o anumita abordare care sper eu sa rupa blestemul lipsei crunte de legaturi si modele pentru ai de vin dupa.
Ar fi al naibii de misto sa ne iasa.
NOU
Lângă “Ziua cea mai lungă” lipește “Îndrăzneții înving”, “Victoria de la Midway” și “Scufundați Cuirasatul Tirpitz”. Pe același calapod.
NOU
M-am luptat cu ‘numele trandafirului’ acum vreo 2 ani, doamne ce chin prelungit…
Cu greu am terminat-o si nu mai pun mana pe umberto eco niciodata cate zile-oi mai avea!
#neveragain 🙂
NOU
Vanatorul de recompense – prima sau a doua carte scoasa de Nemira in colectia Nautilus.
Si azi, dupa 25de ani probabil, o gasesc fascinanta. Ca orice scris de Dick, l-am descoperit ulterior.
Si Masinaria rock&roll, scrisa de Norman Spinrad.
Pfoaiiii, ce vremuri……
NOU
Imi vine sa pun print-screen-ul in rama sa-l arat dirigintei din generala ca sa mai spal in doua ape burduful ala de caine:))
Dar daca tot e sa vorbim despre oameni misto, apai bre, am tot zis, ai strans o baza asa serioasa de selectie pe-aici de se vede si de pe luna.
Dar intrebarea pe care mi-o pun eu apropo de ce spui e nitel mai ciudata, si se leaga si de articolul ala cu parintii si “te iubesc”-ul lor.
Mi-e ca noi am ales scrierile de aici pentru ca din cauza vremurilor si “obiceiurilor pamantului” am dus o lipsa crunta de modele de urmat.
Parintii si majoritatea celor din jurul nostru aveau grija sa supravietuiasca, profesorii….sa fim seriosi…
Asa ca ne-am refugiat in carti si am invatat si noi de la cine am putut : ba de la Porta, ba de la Stilgar , ba de la Athos….si cumva chestia asta a ajutat sa ne formam propriile personaje care ajunse la maturitate duc cu ele o anumita abordare care sper eu sa rupa blestemul lipsei crunte de legaturi si modele pentru ai de vin dupa.
Ar fi al naibii de misto sa ne iasa.
NOU
Nu prea am acest obicei sa recitesc carti, dar “Inteligenta Emotionala” am mai frunzarito de cate ori dupa ce am citito integral…
NOU
Am venit, am notat, acum voiam doar sa zic ca, pe langa multi dintre cei de mai sus, ma simt inculta.
Nu prea recitesc, decat daca a fost o carte grea si mi-a dat ecran albastru, dar cand citesc o fac cu 100% concentrare. Orice pasaj am citit in zig-zag, am fost distrasa, nu l-am priceput, il recitesc pe loc.
Am citit in adolescenta probabil mii de carti proaste, altfel m-ar fi mobilat nitel (cred, poate e de la mine). In facultate deja primeam de la tine ditamai biblioteca pentru Kindle, cat sa imi tina de urat multe multe zile si nopti.
De la Harry Potter, LOTR, la Cei trei muschetari si celelalte 10 carti related, am prins drag de tot ce inseamna povesti (ne)credibile pentru oameni mari.
N-am reusit sa termin Idiotul, nu ma impac deloc cu stilul ala de naratiune, desi voiam sa stiu pana unde merge povestea. Kafka m-a batut, nu e pt. mine :(.
Am mai incercat ceva clasici rusi, nu reusesc sa tin pasul cu personajele (ma incurc rau de tot in nume).
Am citit tot ce a scris Agatha Christie, inclusiv autobiografia, si cred ca nimeni nu stie sa teasa un “puzzle” cum o facea ea. A avut si o viata palpitanta, m-a impresionat foarte tare prin felul cum a ales sa traiasca, out of the ordinary.
Prima carte “nu de povesti” citita a fost Mandrie si Prejudecata, prin clasele prin clasa a III-a, n-am inteles mare lucru in plus fata de film, asa ca pe aceea am tot recitit-o. De acolo cred ca am inclinatie spre romance si, nu dati cu pietre, am citit si munti de romane de duzina, ca terminasem tot ce aveam in casa din alte genuri, iar din astea are mama vreo 2-3000 de volume (comanda prin posta cate 20). Multe nu imi displac.
Jules Verne a fost de departe cea mai tare distractie pentru un copil fara cablu tv (ce binecuvantare!).
Contele de Monte Cristo, as citi si reciti, a fost tot printre primele. Cuore, Mizerabilii, inca vreo cateva carti la moda in anii 90, cred ca ma atragea descrierea Frantei si a societatii franceze din vremea aia din vremea aia, de fapt.
La “batranete” am citit Clinamen, a fost cea mai grea pentru mine si am fost mega incapatanata sa o termin..
Ceva istorice, acum avem o colectie de vreo 100 de volume de prin anticariat despre istoria Bucurestiului, a hanurilor, a familiilor instarite din zona, intrigi despre domnitori si boieri fanarioti (mi se pare la fel de palpitant ca un Urzeala Tronurilor pe bune). Nu apuc sa citesc 1, ca domnul mai cumpara alte 5.
Plus bookster pentru toate cartile alea “in voga” pe care nu vreau inca sa dau banii pana nu descopar daca imi plac si merita – Michelle Obama, Barack Obama (din pura curiozitate, nu ca ar fi musai bune).
Am avut cativa ani in care nu reuseam sa ma concentrez (nebunia digitala, parca e un ADHD), dar m-am intors la citit macar o ora pe zi si mi se pare ca nu am timp pentru cate carti am/vreau.
NOU
Clar, Trei camarazi – Erich Maria Remarque (si celelalte)
Doru Davidovici – cam tot
Citadela – Saint Ex. – inceputa cam de vreo 5 ori, neterminata, mai am timp…☺.
Mi-a placut intrebarea,…si comentariile.
NOU
– seria Fundatia si seria Robotii
– seria Dune
– seria Poarta a lui Pohl
– Numele trandafirului
Am incercat sa recitesc seria cu Ender si nu m-au mai prins….
NOU
Calistrat Hogaș – Pe drumuri de munte – cea mai mizerabila risipa de hartie si cerneala tipografica pe care mi-a fost dat s-o vad vreodata, n-as reciti-o nici platit
NOU
Inseamna ca nu ai citit “Concert din muzica de Bach”. 😀 Singura carte din programa pentru bac pe care nu am reusit sa o citesc. Nu am trecut de prima pagina. Si mi-am asumat ca daca o sa imi pice, aia e, vara e scurta, racoroasa, iar toamna ploioasa, deci conditii propice pentru toceala de toamna. Am avut noroc, nu mi-a picat.
NOU
tuti papadat bengescu a ma-tii:))))
NOU
Da’ ce-am zis, nenea? 😀 😀 😀 😀
NOU
Primele carti citite, pentru adulti, au fost cele scrise de Horia Tecuceanu si de Sven Hassel. La fel ca in cazul primelor filme vazute la cinema(Predator, Terminator, Rambo), pe care le-as revedea oricand, desi cred ca stiu fiecare replica, am recitit cu placere cartile pomenite mai sus.
Apoi, am trecut la Robert Ludlum. Prima carte citita a fost Cercul Matarese. Nu mi-a venit sa cred ca se putea scrie asa ceva, pur si simplu nu am putut sa o las din mana pana nu am terminat-o.
Cand eram la facultate, si veneam acasa cu trenul, citeam carti de San Antonio sau Gerard de Villiers. Lectura usoara, dar imi placea. Dura fix 2 ore jumate sa citesc o carte, exact cat facea si trenul.
NOU
Am o rugăminte, cumva legată de subiectul articolului. Dacă cineva poate să îmi recomande cărți similare cu cele scrise de Rodica Ojog-Brașoveanu. Mă refer la autori români care descriu orașele, satele, oamenii și atitudinea vremii, viață de zi cu zi în perioada comunistă, sau în perioada anilor 1990-2000. Nu caut neapărat romane polițiste, orice care redă atmosfera de atunci.
NOU
Te referi la cartile scrise in perioada comunista, care erau cosmetizate de catre cenzura si in care morala proslavea muncitorul harnic iar militianul istet captura intotdeauna infractorii? Imi amintesc citeva povestiri in care copiii ajutau militienii sa prinda niste hoti de masini si braconieri de peste..(mi le dadea bibliotecara scolii “Citeste cartea asta! Cind mi-o aduci, sa mi-o povestesti!”)
Dificultatile vietii de zi cu zi nu prea erau descrise… Stilul literar s-ar putea sa ti se para cam fad si dialogurile adesea sint cam false. Titluri nu imi amintesc cu precizie, dar cred ca gasesti pe net la o cautare destul de simpla sau mai degraba la anticariate.
In biblioteca mea au ramas uitate Ion Grecea “Intr-o singura ora” si Nicolae Paul Mihai “Potirul sfintului Pancratiu” (nu ma intreba cum au ajuns la mine, pentru ca e o alta poveste)
Daca vrei sa respiri atmosfera de atunci, gasesti sumedenie de carti . Poti incepe cu “Vedere din parfumerie” Silvia Karim.
Pe astea le-ai vazut? www.bookblog.ro/recomandari/5-carti-despre-viata-in-comunism/
NOU
Nu. Nu cartile puternic cenzurate si false, tocmai opusul. Cartile R.O-B redau printre randuri o atmosfera de atunci si descriu foarte bine cadrul (orasul, spatiul, apartamentele) intr-un mod real, nu cenzurat, nu idealizat, real.
Am citit o parte din cartile din link, dar nu asta caut neaparat, imi dau seama ca poate cer imposibilul, toti autorii sunt diferiti si ce am gasit la R. O-B probabil nu voi mai gasi, dar ceva asemanator.
Multumesc oricum pentru sugestii.
NOU
O alta idee : ai incercat sa intrebi la biblioteca sau anticariate de cartile din Colectia Clepsidra? Date fiind genurile diferite publicate sub umbrela asta, ceva -ceva tot trebuie sa gasesti pe placul tau…
NOU
Acum ceva vreme m-am apucat să caut prin anticariate cărțile citite atunci și care au lăsat o urmă în mine. Dincolo de mai bine de jumătate din titlurile citate mai sus se regăsesc printre ele. Aproape toate cărțile din colecția Delfin a editurii Meridiane (acolo a apărut prima dată în România Sven Hassel – nu știu cum a trecut Gestapo de cenzură ) .Si ca niște prostioare dragi sufletului meu adaug la lista voastră: Ogio-San — Ioan Timus, Nicolae Paul Mihail – Sub aripa vantului de noapte, Radu Nor – Brîul albastru, Veniamin Kaverin – Doi Căpitani
NOU
Ar fi de încercat și cărțile lui Petre Sălcudeanu și pentru că tot a fost pomenit mai sus Nicolae Paul Mihail – Sub aripa vantului de noapte
NOU
Ce am citit si rascitit s-a zis deja mai sus – pana m-am trezit eu …
Vreau sa scriu, totusi, ca acum realizez cat de greu era sa pui mana pe o carte.
Fie ca n-o gaseai, fie ca nu-ti placea, fie ca aveai altceva mai ‘bun de facut.
Una peste alta … loatz de cititi – orice, chiar si eticheta de la pasta de dinti…
NOU
De Pardaillan și Fausta nimic?
NOU
Citite, cam 80% din ce s-a mentionat deja. Dar pt mine citite si rascitite, autori romani: Marin Preda, Cel mai iubit, iar dupa ’89 Radu Pavel Gheo, Noapte buna, copii! Iar autori straini: Strugatki/Picnic la marginea drumului, Asimov/Sfarsitul eternitatii, Orwell/1984 – citita si-n romana (prima oara), si-n engleza. A, si Mark Steyn/America Alone. Dar cred ca 1984 a fost cartea de capatai pt mine, oricum la fiecare probabil conteaza si momentul, dispozitia etc.
Inca ceva – ce zice Habarnam mai sus, are dreptate uriasa: “Mi-e ca noi am ales scrierile de aici pentru ca din cauza vremurilor si „obiceiurilor pamantului” am dus o lipsa crunta de modele de urmat. Parintii si majoritatea celor din jurul nostru aveau grija sa supravietuiasca, profesorii….sa fim seriosi… Asa ca ne-am refugiat in carti si am invatat si noi de la cine am putut”
Deci noi astia toti anonimii 40-si/50-si de pe-aici am fost crescuti cu 70% aceleasi carti. Avem mai multe puncte in comun in domeniul cultural decat cu generatia copiilor/nepotilor nostri, a celor care-s 20-30 acuma.
NOU
Din a 4-a pana in a 6-a am citit ca un nebun. Am avut noroc ca ai mei aveau ceva carti, mai imprumutau de pe la rude, multe erau ferfenita dar le sorbeam. Ma urcam intr-un mar din fundul gradinii si citeam ore in sir.
Karl May, Dumas, J Clavell au fost autorii preferati. Winnetou l-am citit de 5 ori in clasa a 4-a.
Din a 7-a am descoperit jocurile pe pc si pana in facultate nu am mai citit mai nimic. M-am reapucat de citit cand am primit cadou un kindle (acum vreo 10 ani) si de atunci citesc doar in engleza.