Contul meu
Mă uitam la filmele de la cutremurul din Myanmar, cu clădirea aia care s-a prăbușit, construită de maeștrii chinezi și cu piscinele de la etaj care se revărsau (gizăs, ce senzație, e un clip în care pleacă pernele din piscină fix peste bord) și mă lua așa, cu tremurici.
Cea mai cumplită teroare a mea este să mă prindă un cutremur în casă, alături de copii. Să îi văd speriați și neajutorați și să fiu la fel de neajutorat, să nu pot să fac nimic pentru a-i ajuta, în afară de a-i ține în brațe. Brrr.
Vă zic, e terorizant, ca părinte. Și am trecut prin ceva cutremure, inclusiv 77. Unele le-am documentat pe blog, unul m-a prins pe WC, dar nu aveam copii la niciunul din cele serioase.
Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
NOU
Frica cea mai mare e să știi că trebuie să suni pe cineva și nu știi dacă ți se mai răspunde.
NOU
Îi puteți suna înainte de cutremur, simplu
NOU
Nu, voiam.sa comentez la alt articol,.si anume. Jocurile pe telefon sint o rusine mondiala, a speciei. Despre cutremur, mno… Dumnezeu cu Milan.
NOU
Frica mea cea mai mare? Că acel cutremur va dărâma casele domnului Klaus Werner. 🙂
Acum serios vorbind, cred că frica mea cea mai mare este că nu avem unde fugi, suntem înconjurați de blocuri înalte care ne pot cădea în cap și pot să-mi rănească familia.
NOU
Am prins 77, dar eram prea copil și în plus aveam gripă și deliram un pic de la febră, am prins 86 ca adolescent, am prins 90 ca adult.
La ăla din 86 cred că m-am speriat, dar mai degrabă m-am speriat simțind teroarea părinților: maică-mea a zbughit-o pe scări deși știa – în teorie – că este exact ce nu trebuie să faci, taică-meu era un pic pilit și în 30 de secunde s-a trezit, și se lupta cu noi să rămânem calmi și nu o luăm la goană după mama…
În 90 eram pe stradă în amiaza mare, pe cheiul Dâmboviței, cam în dreptul cantinei din Regie unde apoi a fost club Maxx, și deodată s-a declanșat o supapă de siguranță de la CET Grozăvești care făcea un zgomot ca de Mig, apoi au căzut geamurile de la etajul cantinei. N-am înțeles imediat că este cutremur, am crezut că explodase CET-ul iar unda de șoc a lovit geamurile, și mă întrebam când mă spulberă și pe mine. Când am realizat – 2-3 secunde mai târziu – că este cutremur, mai degrabă m-am calmat, ca apoi imediat să mă îngrijorez de ai mei. Abia pe seară am aflat că sunt nevătămați.
În fine, cred că cel mai mare nivel de groază l-am trăit când a fost accidentul de la Cernobîl; în România oficial s-a aflat cam peste o săptămână. Eram la liceu, ne-au adunat și ne-au spus că a avut loc un accident nuclear în RS Ucraina (URSS) și trebuie să înghițim pastile sau un praf de iodură de potasiu, care ne va proteja. Nimeni nu credea, așa cum nu mai credeam nici în basmele cu bunăstarea adusă de comunism.
Nu se știa dacă suntem sau nu iradiați, apăreau tot felul de șapcalii care măsurau nivelul de radiații și rezultatele erau strict secrete, erau tot felul de zvonuri: că nu e bine să stai pe afară, că dacă te-ai iradiat îți apar pete negre pe piele și îți cade părul, că urmează să faci cancer și apoi mori în chinuri în câteva luni, că apa din fântâni și de la chiuvetă este deja radioactivă și doar apa minerală Biborțeni este bună de băut, etc. Nici părinții nu știau ce să facă, sau ce să le spună copiilor. Noi românii deja eram isterizați cu propaganda anti-rachetele nucleare americane Pershing si Tomahawk. Ca elevi de liceu știam de la PTAP despre efectele de termen lung ale contaminării nucleare, dar nu ne făcuse nimeni un instructaj despre cum să te protejezi într-o zonă contaminată radioactiv.
Toate astea îți dădeau tensiunea aia de jucător la ruleta rusească. De fapt jucam ruleta sovietică: un singur cartuș lipsă.
Fiindcă nu sunt părinte, pot doar să îmi închipui că sunt mult mai greu de suportat groaza și incertitudinea pe termen lung. Să-ți vezi copii ca pe niște potențiali morți vii și tu să nu poți face nimic…
NOU
“maică-mea a zbughit-o pe scări deși știa – în teorie – că este exact ce nu trebuie să faci, taică-meu era un pic pilit și în 30 de secunde s-a trezit, și se lupta cu noi să rămânem calmi și nu o luăm la goană după mama…” – am ras, desi nu-i tocmai amuzant ce s-a intamplat. Sa fii copil la cutremur, maica-ta sa fuga prima fara s-o intereseze de aia mici, iar taica-tu tocmai in acele momente sa se trezeasca din betie.
NOU
cand e vorba de life or death, legaturile familiale au zero valoare. in piramidele din dușurile mortii de la Auschwitz, la baza erau copiii, batranii, femeile si sus, barbatii, ptr ca dispersia gazului începea de jos in sus si parintii isi calcau in picioare copiii pentru o ultima gura de aer.
NOU
Colegii de la biroul din Bangkok au luat-o vitejește pe scări în jos de la etajul 42. Eu stăteam sub tocul ușii sau mă băgam sub vreun birou și na asta e, măcar am mâncat, am băut și etc până la vârsta asta și de acum încolo ce-o fi o fi. Am un prieten care stă într-unul din turnurile din care a zburat apa din piscină și mi-a spus ca nu va uita prea curând senzația aia suprarealistă.
Pentru mine cea mai nasoală chestie e pârâitul ăla profund și care e de sfârșit de lume. Efectiv trompeta apocalipsei. Nici măcar nu e frică e ceva mai atavic și mai primitiv.
NOU
Ha ha haa…mai baieti un cutremur dureaza maxim un minut, sa vezi si simti ce misto este un bulau in Atlanticul de sud sa mergi cu motorul la maxim si apa sa urce ritmic peste bord si sa afli ca nu inaintezi de fapt mai deloc si vantul si valurile urla si vaporul scartaie si se inclina infiorator cateodata 15-20 grade si tot asa 3-4 zile.
NOU
@Radu: e inregistrare pe youtube a sunetului de la cutremurul din 77
NOU
In 90 eram in armata in Constanta. Stateam pe pervazul geamului de la unitatea militara din Palas, la etajul 3, uitandu-ne la fetele de liceu de pe drum. Deodata cladirea a inceput sa se miste si am avut o senzatie ciudata, cum ca daca intind mana peste geam pot atinge iarba din fata cladirii. Atunci am inteles instant de ce sar unii peste geam la cutremur, efectiv acelasi gand l-am avut si eu, cum ca pamantul e foarte aproape! S-a zguduit blocul vreo 20 de secunde si asta a fost tot!
NOU
Pandemia ne-a arătat existența a max 1600-1700 paturi ATI. Oare am învățat ceva? După un cutremur ca acesta, vor fi sute de mii de răniți grav în Ro.
NOU
1986 eram fix in ora de sport, jucam fotbal in curtea scolii n-am simtit nimic ca noi alergam, cand a inceput toata scoala sa se reverse in curte in frunte cu profa de biologie, o babuta simpatica, care a sarit vreo 10 trepte dintr-un foc.
1990- nu-mi mai aduc aminte
Si-a mai fost unu mai serios dupa 89, nu mai stiu anul (posibil 2004), stiu doar ca era cald, era seara si ma uitam la dan diaconescu intins pe jos si cand a inceput zguduiala am simtit-o in tot corpu dar n-am avut nici o reactie. Am ramas ca iepurele ala de-i pui farurile in ochi.
Teama mare e de ce se va intampla dupa cutremur. O sa fie jale. Sa n-ai unde sta, ce manca, ce bea. Daca mai e si iarna ca sa fie frigut o sa fie belea.
NOU
ala de dupa revolutie e posibil sa fi fost ceva gen 90-92, pe acolo, ca eu l-am prins la cinema giulesti, cand chiuleam de la liceu si eram la film. si brusc a inceput sa se faca lumina in sala, ptr ca salta pe loc acoperisul cinematografului
NOU
Dar avem suficiente biserici, că va fi pe principiul „Dumnezeu cu mila”.
NOU
Da-i dracu de pandemie. Ne-a invatat mult mai devreme Colectivul si tot n-am prins nimic. Pe o ureche ne-a intrat, pe alta ne-a iesit. Ceva clasic romanesc. 😀
Asta asa, mai recent…clar mai sunt si alte evenimente dar mi-e lene si scarba sa le mai amintesc.
NOU
@DanV, tu il tii minte pe ala din ’90. Ala din ’86 a fost pe la miezul noptii.
NOU
Mafrends, e imposibil si nu exista nici o tara din lume care sa aiba pregatite sute de mii de locuri in ATI, cu echipamente, medicamente, personal etc, libere in orice moment in caz ca, si de rest sa stea goale. Nu va mai lamentati ca niste vadane, ganditi logic. Aia e situatie de criza.
NOU
Evident că nu poți avea pregătite zeci de mii de paturi. Un cutremur de 7.7 în București nu ar însemna o situație de criză, ci una de extincție.
NOU
pe termen lung. sfatul meu ptr oricine ar fi sa plece instant din oras, daca au scapat cu viata. altfel, lipsa alimentelor, molime de la mortii prinsi sub daramaturi, jefuitori, vis
NOU
@DanV: fotbal in curtea scolii la 12 jumate noaptea?
NOU
Nu era fotbal, era ping-pong, și nu era de masă, era de buzunar. În felul ăsta, devine foarte credibil miezul nopții… 😉
NOU
Nu e bai, luminari sint destule. Distanta intre raniti grav si decedati va fi de niste ore in care maxim cineva le va pune o luminare la capatii.
Am copilarit la Rm-Sarat, iar acum am doua frici relative legate de cutremur –
1. Sa crap eu si sa scape ai mei sau sa crape fiica-mea si sa scap eu, sau si mai nasol, sa crap si eu si fiica-mea si sa scape ai mei.
2. Sa nu crap, dar sa ramin intr-o situatie de aia in care sa mor incet pe undeva asteptind sa ma scoata careva de sub darimaturi.
On the bright side, traiesc la Iasi intr-un bloc ok. Daca e sa pice asta sau sa fie probleme structurale majore, juma’ de tara va fi efectiv la pamint.
NOU
Nu mi aș dori să trec prin așa ceva. Mi se pare îngrozitor. Mi au ajuns alea câteva mii de mișcări seismice din Gorj. Le am prins peste tot: casa, etajul 4, zona aglomerata, pădure etc. Încă tresar la bubuituri.
NOU
Daca nu e indiscret, ce vârsta aveai la 77? (eu nu eram născut inca, știu doar poveștile alor mei).
NOU
sa zicem ca el era bunicutul ala simpatic de la care au aflat ai tai povestile pe care ti le-au spus.
NOU
@Lucifer: de ce ești tu al dracu’ si te bagi in seama? Întrebarea mea avea un scop, avea probabil o vârsta frageda, ma gândeam cum e sa simți asta mic, si cat de tare ti se întipărește. Cat despre ai mei, erau tineri căsătoriți, mama era la etaj înalt intr-un boc din Bucuresti, se simțea nasol, iar tata era in armata (serviciu militar obligatoriu) in Oltenia (deci tot in sud, deci tot s-a simțit).
NOU
Iti raspund eu, 3 ani jumate, cresa saptamanal, ce mi aduc aminte: gratiile de la geamuri, o luna imens de mare si ingrijitoarele printre noi de capiate, cu halatele falafaind. a da, si patuturile erau cu peretii de sarme pe laterala, numai gratii/sarme peste tot.
NOU
@MVP Nu-s eu de foarte multă vreme pe aici, dar întrebările despre vârstă pot genera răspunsuri foarte … diverse. Oameni răi și invidioși. Și pare că nu s-au trezit toți, încă. Acu’ trebuie specificat și de care 77 e vorba.
NOU
’77 când treceam Dunărea să ne batem cu turcii, iar numele Cetin părea ușor suspect.
NOU
@anukoi: era vorba de cutremurul din 4 martie 1977: cum s-a resimțit la un copil de 2 / 3 / 4 etc ani. Daca e cazul, ma trimite Senioru’ la oi / ma ignora pur si simplu.
NOU
@MVP Îmi cer scuze dacă am deranjat! Mai degrabă ne trimite pe noi la … oi, deși ar fi cam ușor numai atât.
NOU
@anukoi: no need to apologize, îmi prezint si eu scuzele, sunt cam nedormit deci nu citesc / înțeleg / procesez totul cu maxima atenție. Cat privește oile, uite ca sa ne amintim si sa zâmbim / sa ne întristam / sa ne nostalgizam: www.youtube.com/watch?v=wDix5V3YG-s
NOU
Eu aveam trei ani. Taică-meu tocmai venise de la muncă din Constanța, maică-mea îi încălzise o ciorba de perișoare pe care eu i-o ducem în sufragerie. În holul celălalt vedeam culori ca un curcubeu… și tocmai le ziceam părințIlie că-s culori pe hol. Imediat după a început cutremurul. După cutremur am ieșit afara si strada era cu valuri.
De faza cu culorile îmi aduc aminte ca și cum m-aș vedea de dinafara corpului – din spate deasupra capului.
În 86 ma uitam cu taică-meu la televizor la bulgari la un campionat ceva de atletism, maică-mea dormea…. In prima faza am auzit-o pe vecina de sus țipând, imediat după a început. Vedeam cum colțurile camerei diametral opuse se apropiau și depărtau și cum se clătina totul în afara de icoana familiei (da haideți cu râsul 🙂 )
Cutremurul este spaima mea cea mai mare. Vând vin în Romania imi fac în fiecare seară un „pachețel“ de evacuare… toate actele la un loc, o sticla de apă, bateria externă ptr telefon. Daca stau la hotel imi deschid seiful pentru timpul nopții…
NOU
cel mai urat cutremur prins a fost cel din constanta, nu stiu cand a fost, 2004, 2005, ceva, pe-acolo, cand stateam la etajul 4, ultimul si fix fazele astea le vedeam. cum se apropie colturile camerelor intre ele si cum se flambeaza ca o tabla podeaua spre exterior, spre balcon. si, desi stiam ca e tampenie, cautam o grinda, ca sa vezi cat de idiot poti fi, indiferent de cate lucruri citesti sau cat te antrenezi.
NOU
behehe ce dileme aici, acum am vazut, scz. nu am amintiri de cand eram mic, posibil de la adhd, posibil de la traume. cele mai recente amintiri ale mele, care sunt reale, nu povestiri ale altora, sunt de pe la 5-6 ani si sunt doar franturi de imagini si emotii
NOU
În 2004 a fost. Să vezi ce mișto se simțea la etajul 10 în București.
NOU
jizas fucking christ…
NOU
Nu mi-ar pare rău să văd Thailanda rasă la nivelul solului de un cutremur ca lumea. Să-i fut în gură de curve, am pierdut un job ca lumea că m-au expulzat dinainte de imigration că am ajuns eu înaintea vizei și nici la telefoane nu răspundeau. Era sîmbătă după amiază și n-au catadixit să-și facă treaba pentru care au încasat taxele, m-au trimis înapoi cu pașaportul din mesager în mesager, ca pe ultimul infractor, că se uitau grănicerii din Otopeni la mine și mă întrebau ”ce ai făcut domnule pe acolo în așa scurt timp?” Mai scîrboși decît americanii, unde am umblat pe acolo fără viză și nu s-a mai ofuscat nimeni. Pățăști…
NOU
Parca nu mai era voie cu freigendanke neamuzante
NOU
Tu și Odin. Face cineva o greșeală mică și tu vrei să razi țara după fața pământului.
NOU
Marinel are voie, ca e in varsta
NOU
Zi drept, erau ladyboys…
NOU
Am prins niscaiva cutremure, nu pot să zic că am frica aceea atavică, dar probabil că se datorează mai curând faptului că nu chiar toate conexiunile din mansardă sunt proiectate corespunzător, și-s unele chestii care ar trebui să trezească niște reacții standard, doar că nu. Raționând, cred că perspectiva de a fi prins sub dărâmături, eventual cu o pungă adecvată de oxigen, murind lent de sete până să ajungă salvatorii la tine e o variantă tare, tare urâtă.
NOU
setea ca setea, ca mori in 3 zile, dar sa mori 3 saptamani de foame…
NOU
Corect, mai urât, ai sursă de aer, ai de apă, cumva, dar n-ai mâncare și te găsesc salvatorii după 40 de zile. O variantă un pic trasă de păr (scuze), dar mai a naibii, dacă nu ai un Tată extrem de sus-pus.
NOU
Cel mai fricá mi-e că mă prinde și următorul cutremur tot fără piscină pe acoperiș.
NOU
ca nu sunt acolo cand are loc si nu pot sa ii protejez ma seaca la ficati. faptul ca am lvl 100 la claustrofobie e bonus, asa ca gandul ca as putea si sa fiu prins sub daramaturi e ceva sublim
NOU
Daca nu ai casa ta nu tie frica ca se darama. 😀
NOU
tocmai ce mi-am dat seama de ce sunt cotetele din cluj mai scumpe decat cele din capitala.
NOU
La ele vine cutremurul mai tacticos, că nu-i grabă, și ai timp să iei măsuri?
NOU
exista niste harti conspirative pe subiect.
NOU
Eram familiarizata cu senzatia aia de usoara zgaltaiala sau vibratie de la metrou, mai ales la schimbat magistralele, asa ca nu m-am stresat deloc cand am fost in Japonia si, regulat, se simtea o usoara vibratie in zona unde locuiam. Deh, japonezii au metrouri sau trenuri peste tot: pe sus, pe jos, deasupra apei, pe sub apa, pe munte si tot asa. Si cum stateam eu afara, pe o bordura, cu o colega, se simte, din nou, o usoara vibratie. Bag si eu un comentariu despre metrourile din Japonia si vad cum i se schimba culoarea la fata: in zona asta nu sunt metrouri!
Cred ca cea mai mare teama, la un cutremur serios, e sa nu te prinda in Bucuresti sau intr-un oras mare. Daca te prinde in ditamai cladirea, nu stiu ce sanse ai sa scapi.
Acum, poate ma insel si cladirile sunt construite cum trebuie, consolidate, facute sa reziste, fara buline…
NOU
da…:))))
NOU
Tradiția din strămoși spunea că pentru contracararea efectelor seismelor, cel puțin o persoană de gen feminin trebuie integrată structural în clădire. Nu se mai construiește ca pe vremuri…
NOU
daca nu, uns fiecare perete cu sange menstrual, de la o doamna aproape fecioara, adica cu nu mai mult de 8 fosti parteneri
NOU
”Tradiția din strămoși spunea că pentru contracararea efectelor seismelor, cel puțin o persoană de gen feminin trebuie integrată structural în clădire.”
pentru barajul de la tarnita o propun pe diana (nu zeita vanatorii, cealalta zeita).
NOU
Sa privim si partea buna a lucrurilor…dupa cati pereti interiori “neesentiali” s-au daramat in urma modernizarilor open-space totul o sa se termine rapid…
NOU
”Tradiția din strămoși spunea că pentru contracararea efectelor seismelor, cel puțin o persoană de gen feminin trebuie integrată structural în clădire.”
pentru barajul de la tarnita o propun pe diana (nu zeita vanatorii, cealalta zeita).
NOU
Nu-mi spune, s-a inventat “Zeita Shaormei”?
NOU
Etaj 2 opt ore pe zi, langa mine se da cu buldozere si excavatoare de juma de an. Sa ma anuntati daca e cutremur…
NOU
Cea mai mare teama e ca se prabuseste blocul si nu am apucat sa imi traiesc viata din plin la cei aproape 37 de anisori ai mei. Nu m-am casatorit, nu am facut copii, nu am cumparat o casa, nu castig mii de euro lunar, nu am vizitat o tara de pe fiecare continent, etc. Cam astea ar fi regretele mele prins sub daramaturile blocului. Asta daca nu as muri instantaneu la prabusirea lui.
NOU
pai daca e sa crapi la 37 de ani sub daramaturi intr-un cutremur, faptul ca nu ai facut copii e de bine. Nu as vrea sa stiu ca sunt sub daramaturi si sa nu stiu ce e cu fi-miu, sau mai rau sa il stiu prins cu mine
NOU
ai prefera sa ai copil si sa il privesti in timp ce moare langa tine si tu sa nu poti face nimic, nici macar sa il ucizi mai repede?
NOU
Ai ratat filmulete cu oamenii care fugeau pe langa cladirile alea cu piscine si le cadeau brusc niste tone de apa.
Acum 2 ani parca, cand a fost un cutremur de 5, stateam in bucatarie. La un moment dat, primesc o notificare pe telefon in care apuc sa citesc ceva de cutremur 4.7 grade. Sunet si vibratie ca la ro alert.
Ma ridic de pe scaun si stau cateva secunde fara sa realizez ce se intampla. Apoi incepe sa se miste chestii p-acolo si realizez ca a fost cutremur cu adevarat.
Am citit ca e o chestie de la google si eram holy shit, chiar a functionat. 10 secunde in care aveam timp sa ma duc sa imi iau copilul si sa ma duc sub celebra grinda.
A mai patit cineva?
NOU
da, eu. acum vreun an a fost un cutremur putin peste 4.
eram la birou, primesc un mesaj de alerta Google cum ca se estimeaza miscari ale Pamantului – n-a zis cutremur.
wtf, ce dracu-i asta.
si a inceput.
cred ca vreo 2-3 sec a durat pana am simtit. dar a fost o panica totala. gandeam rapid ca daca ne anunta, inseamna ca e ceva f grav. plus ca nu mai primisem niciodata mesaj de cutremur.
si, oricum, nu mi-am dat seama ca nu-i din sistemul Ro-alert.
de-aia zic, mai bine sa n-anunte. oricum n-am avut ce face in 3 secunde.
in ’77 aveam 10ani, dormeam, m-a luat bunica in brate, invelita in paltonul ei mov si-mi spunea ceva de cutremur, ceva ce eu nu-ntelegeam.
in ’86 eram indragostita si a venit noaptea, atunci, iubitul, ca sa vada ce fac. eram la ai mei, ne adaposteam toti afara din casa, langa un cos de fum zidit inalt, pe langa un perete. mi-o amintesc pe mama, desculta, in gradina, printre staturile cu rosii. udasera seara si era murdara de noroi pe picioare. f bine vad scena asta.
in ’90 au fost doua. la cel de la 11.30 ziua, ii dadeam țâță lu’ fi-miu, intr-un fotoliu, in timp ce citeam Changi. fi-miu avea 6 saptamani. am iesit repede din casa – eram la etajul 1 – si m-am intalnit cu o vecina care avea in brate un baiat exact cu o saptamana mai mare ca al meu. nascusem una dupa alta.
la cel de noapte, am iesit cu omu’ repede-repede din casa si jos m-am intalnit iar cu vecina. vecina era cu fiu-su in brate si-abia atunci mi-am amintit ca am si eu de-asta. s-a-ntors omu’ dupa el, dormea linistit in patut. asta e , eram noi prea tineri si el prea nou.
dupa asta, nu le-am mai tinut socoteala.
NOU
Singura oara in viata mea cand am primit alerta aia cu 20 secunde inainte de cutremur a fost superb. eram cu telefonul in mana, am apucat sa citesc ca o sa fie 4.7, m-am gandit ca nu e asa de rau si efectiv am asteptat sa se termine si panica aia, groaza aia cumplita a fost mult redusa multumita avertizarii aleia.
NOU
Cea mai mare teroare a mea era ca o sa ma prinda cutremurul imbracat cu treningul ala de casa, iti dai seama ce rusine mi-ar fi fost cand m-ar fi scos de sub darmaturi! Acum dorm imbracat cu treningul ala bun, de oras, nu mai am nicio problema!
NOU
Chiar ai mai mult de 10 secunde la dispozitie, cladirea nu cade imediat, trebuie zgaltaita nitel ca sa cada. Destul timp sa scoti kitul de supravietuire de unde l-ai pus, daca ai sange rece si te misti repede.
NOU
Cine are banutul gros, facut din munca cinstita, cum ar fi fiul lui Zeus, poate sa isi cumpere un pat special care se “inchide” automat deasupra ta in caz de cutremur, inclusiv rezerve de apa si mancare, baterii, etc
NOU
ce ma intristeaza e ca in filmuletul nr 4 se vede cum zboara din cabina macaralei operatorul… sort of 9/11. memories :(.
NOU
Da,ma pregăteam sa plec la serviciu și stăteam în pat si ma uitam pe telefon, când a apărut alerta de cutremur, nici nu știam dacă e adevărată sau e spam. A început cutremurul și am rămas în pat cu ochii pe telefon,m am blocat, nu am făcut nici o mișcare. Am și acum poza de ecran cu alerta.
NOU
Umbla o glumă despre zâna surprizelor, că ea s-ar fi exprimat în redacția surprizelor, după un cutremur din ăsta mai mic, că ei nu-i pasă așa tare, că blocul ei este pe rulmenți. Unul dintre colegi s-ar fi îndoit cu voce tare, că românii ar fi avut cum construi vreodată blocuri pe rulmenți. Poate acolo, hăt departe, în Japonia…
Nu știu dragă, zice zâna, dar noi plătim lunar fond de rulment.