Aseară, la românii au talent, am fost marcat de 2 chestii. Nu, nu de tipul de mai jos, care a fost la limita penibilului, ci de faptul că tipul ăla din juriu, uit mereu cum îl cheamă, a permis ca rebutul ăsta să meargă mai departe, după care, la următorul, a spus plin de dezgust `eu nu înţeleg care e scopul tău aici.` Băi, dar scopul retardului ăsta care a trecut mai departe, care a fost? Respect Andi, că nu a fost de acord cu o asemenea mizerie.

A 2 a a fost prestaţia tipului care a venit cu mămica. Tipul având 27 de ani şi 2 facultăţi de regie. Nu, nu a regizat nimic niciodată, pentru că nu a găsit producător. Dar nu asta e ideea.
Ci faptul că omul ăla şi-a distrus viaţa datorită mamei sale. Aţi observat-o pe ipochimenă? Câtă nesimţire? Ce credinţă în capacităţile extraordinare a copilaşului ei, care mişca o văcuţă pe un deget şi zicea că e un trailer?

Serios, la un moment dat aproape că mi-au dat lacrimile. O viaţă de om, distrusă din cauza unei femei nebune, care a vrut ea neapărat ca fi-su să facă regia, deşi nu are treabă cu subiectul şi are un IQ destul de lejer sub 100.
Singura şansă a tipului, şi aia o şansă destul de mică, e ca mă-sa să dea colţul. Altfel nu va depăşi stadiul de virgin niciodată.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.