Când eram pe la sfârșitul școlii generale, eram mare fan țestoasele ninja și eram și foarte căutat, pe tema asta, pentru că știam să îi desenez pe cei 4 și cred că mi-ar fi ieșit și un Schreder, dar mai chinuit. Așa că pauzele mi le petreceam făcând desene cu țestoase pentru gagici și pupici.

Și, fiind fan de țestoase atâtea zeci de ani, le-am urmărit evoluția prin toate iterațiile prin care au trecut, inclusiv la filmele live action.
Efectiv degenerescență. Nici măcar nu există comparație între filmele TMNT de acum și cele făcute în 90. Cred că și CGI-ul e mai bun. Iar desenele sunt ca în poză. Liniile s-au tâmpit, personajele apar din ce în ce mai bolnăvioare psihic și mai distruse și, evident, parte woke, brusc April e neagră, grasă, puternică și mândră și le descurcă toate problemele.

Mi-e milă de copiii acestor ani, pentru că ei nu știu că exista, acum ceva timp, o lume simplă, unde distracția era doar distracție, nu propagandă, iar miza financiară exista, dar nu acoperea complet actul artistic.

În ziua de azi nu s-ar mai putea face un Voltron sau Saber Rider, din cauză de PC. Sandy Bell ar fi o negresă puternică, trans, asiatică și gay, care se identifică cu pronumele Xi/Xir și își caută iubirea sa, Lucica.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.