Tragand linie acum, am inteles ca absolut nimic nu poate prevesti momentul.
Cunosti un om, din strain iti devine prieten apropiat, il bagi in ” familie”, ai impresia ca il stii din totdeauna.
Om mare, proaspat trecut de 30, provine din familie exemplara, cariera frumoasa, inteligenta cu mult peste medie, cu femeile nu a avut niciodata probleme… In fine, lista poate continua, scopul ei este de a sublinia faptul ca nimic nu prevestea ceea ce avea sa iasa la iveala putin mai tarziu.

A inceput totul acum un an si ceva spre sfarsit de vara.
3 noaptea, ma suna, imi spune incoerent cum ca a facut un mare rahat cu partenerii si ca a baut cam mult si ca a pierdut – aici nu mai tin bine minte, cred ca portofelul- si ca daca pot pai sa vin sa il iau.
Mi-a zis ca e in taxi si ca nu stie unde merge si ca imi da taximetristul la telefon.
Am directionat taximetristul spre o terasa deschisa nonstop care era aproape de locatia lor si in 10 minute eram si eu pe drum.
3:30- nimic. La telefon nu raspunde, eu incet intru in panica.
4:00- nimic. Nici urma de el, la telefon nu raspunde, eu deja faceam exercitii de respiratie pentru calmarea nervilor.
Am stat asa pana la 5.
Da, pana la 5, da, ca proasta.
De la 4 tot ma convingeam ca hai inca 10 minute, o sa apara, ca poate i-au gasit astia ce pierduse sau poate a gresit terasa sau poate a lasat telefonul in taxi.
Ziua aia nu am mai dormit, am stat pe nervi, pe griji, era de cateva luni in Bucuresti, nu aveam pe cine suna ca sa ma ajute sa-l gasesc.
Cred ca am albit putin in ziua aia.
Ma sunat spre seara, el se razgandise intre timp si ajunsese acasa, s-a culcat, a uitat ca il astept si nici telefonul nu l-a auzit. Cu partenerii era totul ok, trece si asta.
Nu o sa uit noaptea aia, dar era abia inceputul.

Au continuat iesiri in oras distruse, zile de nastere si sarbatori distruse, limitat iesirile in oras in doi – atat, pentru ca dupa cateva pahare incepea distractia.

Omul se schimba radical, din omul fermecator cu umor se transforma intr-un om agresiv verbal… genul ala de agresivitate ironica, se comporta urat cu oamenii din jur, jignea, nu prea mai raspundea pentru actiunile sale. De fapt, nu raspundea deloc.
Desigur apare intrebarea de ce suportam asta, aici nu am un raspuns concret, cred ca in primul rand din cauza faptului ca intr-un fel ma simteam raspunzatoare pentru el, vroiam sa il protejez.
Asa am fost crescuta, oamenii dragi nu se lasa, chestiile se repara nu se arunca, omul trebuie ajutat, o sa fie bine.
Si cum poti repara ceva daca omul nu constientizeaza?
Cum poti ajuta un om care nu crede ca are probleme?
Ca el nu bea zilnic, ca ar sti daca are probleme cu alcoolul, ca exagerez eu si el de fapt nu face atat de urat precum spun ca face.
Faptul ca dupa iesirile lui prin cluburi mereu se intoarce cu ceva in minus si ca uita absolut tot ce s-a intamplat in noaptea respectiva e normal, se intampla oricui, el probleme nu are, deloc, zero.

De ceva timp in rarele momente cand ne mai vedem se bea strict cafea si ceai printre discutii despre ingrijorari si nevoie de ajutor.
Griji imi fac mereu, probabil ca e ceea ce s-ar putea numi relatie toxica dintr-o parte.
Si intr-un fel, o data ce ai avut o experienta de genul, cand ai in cercul tau apropiat un om care are probleme cu alcoolul incepe sa iti cam tremure ochiul la fiecare pahar in plus luat de alti oameni, nu prea mai ai incredere in ” imi stiu limita” pentru ca aveai impresia ca si omul care ti-a pornit frica isi stia limitele.
Realizezi ca nu stii atat de bine precum credeai ca stii de ce sunt capabili unii oameni si mai ales, intelegi cat de mult se supraestimeaza oamenii.

Acum, intrebarea ramane deschisa — cum ajuti un om care nu crede ca trebuie sa fie ajutat? Cum scapi de sentimentul de vinovatie de fiecare data cand in cap iti apare ideea ca omul respectiv e pierdut? Cam unde se termina distractia si incepe alcoolismul?
Si mai ales, cum poate un om perfect normal, cu capul pe umeri si fara prea multe griji sa se transforme radical dupa cateva pahare?

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.