A fost probabil cel mai dificil concurs pe care a trebuit să îl jurizez. Am avut multe, prea multe comentarii de luat în considerare, dar până la urmă am reușit să mă decid.

Așa că, dragii mei, câștigătorii sunt:


Ioana, cu următorul comentariu

RockLobstah

Pe vremea când ceilalţi copii aveau deja calculator, mie noţiunile ca sistem de operare, procesor, memorie, hard, imi lipseau cu desăvârşire. Aveam o consolă SEGA, “joc pe televizor” îi ziceam eu. N-o duceam rău, aveam o colecţie impresionantă şi din când în când mai chemam câte un prieten să mai jucam Tank-uri, toate tipurile de Mario de la Dr. Mario la Super Mario Bros., Cobra, Soccer şi câte şi mai câte.

Apoi, încetul cu încetul, al doilea gamepad a început să prindă praf în dulap. Un vecin îşi cumpărase calculator, toţi copiii din cartier erau în extaz, mergeau zilnic la el în vizită. L-am întrebat pe tata cum de nu ne luăm şi noi un calculator, mi-a răspuns sec “Ai jocu’ pe televizor….. Ce să-i faci cu tehnologia asta, avansează aşa repede, e mereu c-un pas înainte.”

După atâta timp în care pierdeam vremea pe la colegi, (copleşit de fiecare dată, de cât de real părea Fifa 99, faţă de Soccer-ul de pe consola mea, în care jucatoru scotea un sunet ciudat de fiecare dată când şutai) am primit şi eu un computer, un Pentium II, cu Windows 98 instalat.

Am petrecut mult timp la calculator de-atunci. Învăţasem din reviste să fac un site web, n-aveam internet, aşa că-l puneam pe dischetă şi mă lăudam pe unde puteam. Apoi am ajuns să resimt vorbele tatei, cum că “Tehnologia e mereu c-un pas inainte.”, când la scurt timp apăruse Windows XP.

Când am primit de ziua mea un alt computer, am ajuns să am şi eu Windows XP, pe care-l am şi acum. Când a apărut Vista, deja crescusem. Nu mai aveam ambiţia aceea copilărească să am orice lucru nou.

Într-un fel e mai bine aşa, decât se te lovească fluxul de informaţie din plin. Mă gândesc la copiii din ziua de azi care nu au alte plăceri decât să joace cantăr şi să se pozeze cu paharul şi ţigara în mână pentru haifaiv când n-au nici păr pubian.

Oricum, concursul ăsta mi-a trezit toate amintirile de mai sus, m-a întors în timp şi parcă mi-a redat ambiţia copilărească de care vorbeam. Vreau să fac acelaşi pas cu tehnologia, vreau şi eu o licenţa de Windows 7.

Toate cele bune. 🙂

Câștigătorii sunt rugați să îmi trimită un email cu adresa și un număr de telefon, pentru a le putea expedia Windowsurile.
PS: Să-mi spuneți dacă vreți dedicație de la subsemnatul :mrgreen: