S-a terminat și plimbarea mea prin capitalele dunărene. DIn păcate, a trebuit să vin mai repede, așa că nu am mai apucat să văd Zagreb și Trieste, e posibil ca să o fac în runda 2, din august.

Bănuiesc că toate lumea a văzut Viena, Budapesta. Așa că eu vă recomand Bratislava, care e minunată și, peste toate, Belgradul.
Oh, Belgradul, cu femeile lui incredibil de frumoase și înalte, cu cetatea sa superbă, cu centrul său multicultural plin de cântăreți stradali, cu sutele de cafelene pline de oameni relaxați și liberi. Și cu oamenii săi EXTREM de înalți. Eu, cu 1.80, mă simțeam pitic pe lângă majoritatea oamenilor și femeilor din oraș. Serios, toți sunt ca niște zei nordici. Și, nu știu dacă am mai menționat, au femei incredibil de frumoase.

Desigur, există și sărăcie, ca într-o țară excomunistă pusă la pământ de NATO și interesele majore din dezmembrarea Iugoslaviei. Dar așa cum sunt ei, săraci, măcar au poduri peste dunăre, ce nu au reușit să facă moldovenii brăileni în ultimii 30 de ani.

Dinspre Viena există autostradă până în oraș. Cam hârtopelnică, un fel de A2, dar mai bună un pic. Dureros e statul în vamă, unde am șezut cam vreo 2 ore, să trecem și la huniazi, și la slavi. În schimb, drumul spre România e făcut din niște drumuri distruse de zici că nu au reparat după bombardamente. Chiar și cei 100 de kilometri de-a lungul dunării sunt cam explodați, în unele locuri.

Dar astea sunt cam singurele lucruri nasoale. Pleșcaviță cât palma lui cabral, 200 de dinari, adică vreo 7 lei și ceva. Cola zero la jumătate, 75 de dinari. O masă la restaurant, pentru două persoane, cam 15 euro, cu aperitiv, main course, desert și băuturi. Hotelul de 4 stele unde am stat, 55 de euro pe noapte. Ca side note, 14 programe de pr0n, din cele 150 ale TV-ului din cameră.

Desigur, muzica de la tv, manele de alea de ale lor, cu doamne buzate în căutare de domni cu interes mecenatic, în spatele cărora dansează sau dau cu pumnul în perete domni în aceeași căutare, dar pe invers.

Anyway, recomandarea de anul acesta este, FĂRĂ DISCUȚIE, Belgradul. Serbia, se pare, e o nestemată încă nedescoperită de foarte mulți.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.