Niciodată nu am vrut să lucrez cu Raiffeisen. Pentru că, de când s-au născut, cumpărând Banca Agricolă, aveau niște dobânzi și condiții absolut oneroase.
După ce piața le-a impus să revină cu dobânzile măcar la nivelul cămătăriei, a început phishingul cu conturi raiffeisen. Pentru că sistemul lor de internet banking e cel mai slab din rromânia, iar nivelul utilizatorului de internet mediu se rezumă la solitaire și trimis mailuri funeah la colegii de birou.
Și normal, nu au făcut nimic să l repare, pentru că o tranzacție e o tranzacție, nu? Dacă clientul e prost și pică la phișhing asta e, ghinion, pățăști.

Din păcate, salariul nevestei intră pe card raiffeisen. Asta e, dacă firma propune, tu accepți.
Drept pentru care, mă duc pentru prima oară la un bancomat raiffeisen să scot bani. Obișnuit ca la Banca Transilvania (slăvit fie-i numele, alături de ING), să bag suma urmată de zerourile banilor, bag suma până completez toate câmpurile. Logic, nu?

Așa că bag, apăs Da și pană. Suma nu poate fi procesată. Poate am făcut eu ceva rău. Mai bag o dată suma, apăs Da, iarăși pauză.
Stau, mă scarpin pe chelie și pe pantaloni, pe orizontul sudic și încerc să bag fără zerouri. Surpriză, merge!

Acum, să îmi explice cineva. Dacă limita este de 3000 de lei pe zi, limită care iarăși mă scoate din sărite, adică mă-nțelegi, pe banii mei, banca îmi impune reguli, cât să scot, cum, de ce, deci dacă limita e 3000, cât de cretin să fii să pui suficiente zerouri încât să poți cere să scoți 99 000 000 de lei. LEI NOI! Păi nu au toate bancomatele raiffeisen din bucurești atâția bani, de ce ai pune asemenea sumă la 1 (unu) bancomat?

Doamne, mare e grădina bancherilor tăi…