Problema generațiilor crescute după revoluție, dar nu doar în românia, revoluția este doar un punct de reper temporal, este că nu au învățat că bătaia doare. Fiind supuși unui nou sistem educațional, unde toată lumea trebuie să fie calmă și pacifistă, toți sunt prieteni între ei, toți iau premiu, nimeni nu e lăsat la coadă, instinctele primare umane efectiv nu au putut fi educate în vreun fel. În paranteză fie spus, nu comentez dacă e ceva bun sau rău, ci doar remarc. Nu pot să spun că mi-a plăcut în mod deosebit modul educațional al vremii mele și faptul că luam bătaie mai des decât dădeam. Închidem paranteza. Ci spun că oamenii au, genetic, atavic, instincte violente, pe care nu știu dacă le poți bloca sau ucide prin educație și prin efectul de turmă.

Rezultatul este o pletoră de idioți gureși, gata să amenințe în stânga și-n dreapta, că facem, că dregem, că, vorba ăstuia din clip, băgăm cuțitul și alte prostii de astea de filme de categoria C, spuse mai ales de la adăpostul distanței oferite de internet. Tentația violentă trebuie regurgitată undeva, nu? Și dacă știi că efectele sunt zero și nu ți se va întâmpla nimic, e foarte simplu să fii zmeul zmeilor.

Doar că, iată, câteodată, lucrul rău se întâmplă și dă peste tine ghinionul. Din păcate, nu mai găsesc poza de când m-am întâlnit cu Vasile Manu, bloggerul din Cluj care era foarte viteaz înjurându-mi copilul proaspăt născut de la distanța Cluj București, dar foarte pașnic când ne-am privit globii oculari reciproc.

De aici. Tipul mi se pare foarte cunoscut, dar nu știu exact de unde să îl iau.

Dacă v-a plăcut ce ați citit, dacă știți că am rămas din ce în ce mai puțini oameni verticali, avem și noi nevoie de voi.

Alte articole din arhiva de aur