La primul copil, mă gândeam să particip la activitate, mai ales că se năștea prin cezariană. Fusesem anunțați că va fi o naștere cu probleme, diferențe de RH între părinți, chestii de astea. Am dus mama în spital, am ieșit afară să trag un pic de aer în piept, pentru că eram ușor căcat pe mine de frică și voiam să îmi fac curaj și până să îmi adun eu curajul, primesc mesaj gen Dacă vrei să vii să o vezi pe fii-ta, ești invitat. A durat vreo 30 de minute, practic. Așa că mi-am adunat curajul degeaba, nu am participat.

La al doilea a fost mai simplu. Nu mi-a dat voie să intru. Nu mai țin minte motivul, pentru că eram, în continuare, căcat pe mine de frică, dar nici măcar nu s-a pus problema. Am stat pe hol, ca un bărbat adevărat, am participat la spălarea lui fii-miu și mi-am dat acordul pentru primul vaccin (muriți, antivaxerilor)

La numărul 3, a fost complicat. Eram deja experimentat, 45 de anișori, vârsta primilor fiori, primele emoții, am zis că gata, mă bag, particip la naștere. Doar că Luna mi-a explicat că particip doar peste cadavrul ei, nu ar fi capabilă să fie acolo și să treacă prin toate alea știind că eu mă uit la ea, mai ales că era vorba de naștere naturală. Am avut niște discuții în contradictoriu o perioadă, după care soarta a rezolvat problema mai simplu. Nașterea a avut loc la Spitalul Panduri, care era absolut sigilat, zvonurile despre epidemia chinezească erau în toi, era și nush ce epidemie de gripă gravă, te luau la omor paznicii dacă îndrăzneai măcar să scoți 10 lei să treci. În plus, nașterea a fost provocată și s-a petrecut noaptea, așa că, mai pe scurt, am stat pe whatsapp cu nevastă-mea cât timp s-a petrecut totul,

Anyway, toată admirația pentru bărbații care au curajul să treacă prin așa ceva.
Ați fost? Văzut?

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.