Citesc, ]n ultimele zile, o chestie ușor debusolantă. Că să ne ajutăm artiștii, să înființăm conturi de donații pentru ei, artiștii sunt artiști și trebuie să avem grijă de ei.

Chestia asta îmi amorsează ușor capsa. Cu ce e superior un artist, care face foamea zilele astea, unui chelner, de exemplu? De ce ar trebui să strâng bani să ajut artiștii și să nu strâng bani să ajut angajații din industria de hospitality, ăia care îmi dau de mâncare, la propriu.

Înțeleg perfect avântul acesta de a face bine, dar cumva, poate, ar trebui să ne temperăm. Sunt de acord să ajut un artist, cumpărând bilete la spectacolul său sau la emisiunea sa online, sau ceva merch propriu, așa cum sunt de acord să merg să mănânc la restaurantul preferat și să las tips de 2 ori mai mare, ca să pot ajuta pe toată lumea și, la final, să am parte și de lucrurile mele preferate.

Dar de aici până la charity cu actori, e cale lungă.