Mă gândesc la articolul acesta de câteva zile, de când l-am citit. Încă stau să cuget dacă e vorba de mine sau nu :mrgreen:
Dar, citindu-l, am realizat un adevăr existențial. Eu sunt una din persoanele toxice menționate acolo, chiar dacă, poate, nu a fost o referință la mine.

Cel mai mare defect al meu este că sunt perfect. Dar, după asta, vine faptul că DAU SFATURI NECERUTE. Mai ales când e vorba de probleme de puericultură, nu apucă săracul om să își povestească durerea și deja eu am cel puțin un sfat beton pregătit. Știu tot, de la inseminare până la naștere, de la ce biberon, suzetă, pamperși, dureri, medicamente etc. Și problema nu e că le știu, ci că le și împărtășesc fără să mă întrebe nimeni.

Dar sfaturile mele nu se opresc aici. Sunt expert în sfaturi relaționale, știu să rezolv probleme complicate de dragoste, rezolv divorțuri și inimi rănite, BĂI, TOT!
Recunosc, în ultimii 2 ani m-am mai potolit. M-am oprit, am mirosit trandafirii, am realizat că am luat-o lerla și rareori mai vorbesc neîntrebat. Dar monstrul acela șade ascuns în mine, undeva și așteaptă un moment de slăbiciune ca să izbucnească la suprafață.

Știu că, pentru voi, primul gând va fi Ar trebui să faci următoarele:… dar, înainte de a scrie acel comentariu și nu doar aici, ci oriunde, citiți din nou textul și puneți degețelul pe partea din el în care autorul vă cere părerea și ajutorul.
Dacă nu găsiți bucata aia de text, sunteți și voi unii din oamenii din articol?

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.