Acum 3 ani, făceam prima carte din istoria lumii alcătuită exclusiv din comentariile de pe un blog, cu ajutorul și datorită celor de la PC Garage.

Mai țineți minte #acum9ani? Cartea făcută din comentariile de pe site, în care unii dintre voi chiar au apărut și, datorită căreia, chiar am avut șansa de a-i cunoaște foarte personal pe unii dintre voi și, de ce nu, și ei pe mine?

Acum nu mai sunt 9, ci 12 ani. #acum12ani, 12 ani de PC Garage. Nu, cu siguranță nu va mai apărea altă carte alcătuită din comentarii, am făcut-o pe cea mai bună posibilă și am spart matrița.

Dar ar fi interesant de povestit ce ați făcut în ultimii 12 ani. Cum ați evoluat?Sau, mai simplu, ați evoluat? V-a ieșit pasiența? Lucrurile pe care vi le-ați propus sunt acum în mâinile voastre sau le-ați atins?

Eu am evoluat mult, în 12 ani. Am schimbat complet munca pe care o făceam, am reușit să aflu, în sfârșit, că de fapt sunt un foarte bun scriitor și că pot scrie tone peste tone de litere și cuvinte fără să mă plictisesc și fără să mi se pară că muncesc.

Am pornit, acum 12 ani, ca un tip fără nicio cunoștință în domeniu, fără să știu exact unde voi ajunge sau dacă voi ajunge cumva, undeva. Nimeni nu știa spre ce se îndreaptă internetul, blogurile sau oamenii. Erau acele momente în care învățam cu pasiune orice și de la oricine, în care transferam instant tot ce învățam pe foaia albă a calculatorului cu un monitor de 17″, care cântărea vreo 15 kile cel puțin.

Da, au fost și multe decepții, am căzut și mi-am julit genunchii dar, cum spune și maneaua, m-am ridicat și dujmanii nu m-au învins. Desigur, în cazul meu, “dujmanii” sunt propriii demoni, singurele chestii care pot înfrânge cu adevărat un om.

După 12 ani, pot să mă uit în urmă cu mândrie. Am crescut mult, am crescut pe alții ca mine, din domeniu, la rândul meu, am ajutat oameni care nu găseau ajutor nicăieri și am reușit să ridic, împreună cu prietenii mei, o industrie care, atunci, era absolut inimaginabilă.

Cam același lucru l-a făcut și PC Garage, în 12 ani. A crescut generații de oameni, de gameri care au încredere în produsele și sfaturile lor și a creat inclusiv trenduri care acum sunt considerate obligatorii în domeniu.

Cum ocazia celor 12 ani, PC Garage, împreună cu Logitech, oferă, la orice comandă, câte un cadou, pe intervaluri valorice. Așa că aveți 3 zile în care puteți avea, pe lângă reduceri mari, și cadouri pentru cumpărăturile voastre.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.

Pe scurt

Loading RSS Feed

28 comentarii Adaugă comentariu

  1. #1

    In ultimii 3 ani eu am asteptat sa intru in posesia cartii alea, atat.

  2. #2

    Am 12 ani de când sunt cu prietena. Ne iubim si daca ne ajuta dumnezo nu ne insuram nici anu asta 😉

  3. Cartea aia … inca o astept …

  4. #5

    am reusit sa imi demonstrez ca pot trai bine mersi pe timpul, munca si banii mei.

  5. #6

    Salut Cetin! Am și eu un mic anunț, mă gândeam să bag un offtopic la postul ăsta, dar e cam ca nuca-n perete, deci poate îl atârni tu editat la o altă postare zilele astea, dacă ești de acord, firește.
    Din varii motive (masochism, curiozitate intelectuală, iranianul drăguț de la Scara A), m-am hotărât să mă apuc de persană. Mihai Cernătescu (excelent cunoscător al limbii, stat 9 ani în Iran, doctorat în istoria islamului la Teheran) încearcă să încropească o grupă de cursanți și pentru anul asta (predă deja de câțiva ani buni). Primul curs a fost pe 2 octombrie, e mișto și explică foarte bine, fără poliloghii filologice. Problema este că deocamdată nu s-a strâns minimul de 10 cursanți pentru a putea acoperi costurile (închirierea sălii de curs). Așadar, dacă există doritori, nu ezitați să veniți! Detalii mai jos:
    Când: În fiecare luni, 18:30-20:30.
    Unde: Str. Cuza Vodă nr. 147, la câteva minute de mers pe jos de la stația de metrou Tineretului
    Cât: 150 RON/lună (modic, zic eu)
    De ce: De ce nu? 🙂
    Alte detalii: www.iranul.ro, acolo găsiți și numărul de telefon al profului, așa l-am contactat și eu.
    Mulțam fain!

  6. Multe s-au întâmplat în 12 ani. În urmă cu 12 ani începeam faculta. În urmă cu 8 ani pleca în pribegie. În urmă cu 6 ani m-am însurat. În urmă cu 4 ani mi s-a născut primul copil. În urmă cu 3 ani mi-am pornit propria afacere.

  7. #13

    Iar?

  8. #15

    Well, what do you know :))

  9. #16

    acum 12 ani m-am gasit fata in fata cu marea intrebare: continui viata cuminte, banala si previzibila pentru urmatoarele 2-3 cincinale sau scot capul de sub batic si fac o nefacuta, fara nici o garantie, fara altceva decit ” as vrea ” si “mi se pare ca”. Singura certitudine era ca o data facuta alegerea, nu exista posibilitate de intoarcere.
    Asa ca mi-am asumat responsabilitatea unui eventual esec si m-am aruncat cu capul inainte, doar ca sa pot spune ” am vrut sa traiesc un moment de pasiune nebuna” .
    Am schimbat casa, barbatul, am citit mai mult, am incercat sa ma cunosc mai bine pe mine insami, am ascultat muzica noua, am calatorit, apoi incetul cu incetul au venit prietenii noi, un copil, schimbat munca, am crescut ca persoane impreuna.
    Cred ca as fi putut face mai mult, dar la un moment dat mi-a fost lene. Am uneori senzatia ca n-am facut ceva, ca n-am studiat ceva, dar nu stiu ce. Sint multumita de cit am reusit sa fac pentru mine si pentru cei din jur, dar cred ca n-am terminat.

  10. #17

    tastatura aia logitech g413… hmmm i’ll try that

  11. #18

    Pai daca tot au trecut 3 ani de la ultimii 9 ani….apai atunci am mai facut un copchil si in rest ne vedem de viata.

  12. #23

    Ar fi interesant ce au facut toti din carte in ultimii 3, ca eu unul.parca am trait inca o viata in astia 3. Oricum, macar in ultimul.am mers spre bine. Ciudat, a coincis cu divortul curba spre bine…

    • #24

      adevarul e ca te cam distrugea viata alaturi de soprana ta, era vizibil.

    • #25

      Da chiar, cum e viata solo bre??
      Si apropo de carte…noi astia micii am primit-o de atunci.

    • #26

      3 ani de la carte?! Wow. O am și-acu, rămasă la Iași în bibliotecă, fix lângă Fram, ursul polar. :))
      La fel simt și eu despre ultimii 3 ani. Început altă viață complet. Luat buletin de București :))

    • #27

      Ce isi face omul cu mana lui… Acu’ nu stiu daca o sa mai am curaj cum ai avut tu sa mă mai insor. Dar nu prea ma grăbesc. Poate cu mama copilului daca o sa fie cazul

  13. Acu doispe ani? Santieream in Munchen si-l puneam pe macaragiul din schimbul trei sa ma invirta cu nacela atirnata in macara sus si la capatul bratului peste Marienplatz. Neam de neamul bavarezului n-a vazut Munchenul de sus asa cum l-am vazut io. Mor si acum de ciuda ca n-am luat niciodata videocamera cu mine pe santier.