Hai sa va zic programul unui blogger ghinionist in data de lui, 12.10.2009.
Se trezeste la ora 7, ca sa isi duca consoarta la munca la ora 8. Ploua cu clabuci. La 8 livreaza una bucata de nevasta la munca. La 9 e inca in trafic, prestand eroic la Iancului. Unde, in intersectie, sta un cap de creta curajos, care a blocat tot traficul pe o raza de 5 kilometri. Se injura cap de creta si se trece pe Pache Protopopescu. Unde desigur, aceiasi coada nebuna de masini.

La 9.30 se ajunge pe Dacia, la locuinta prietenului de la care a imprumutat Skoda Fabia cu care a fost la Brasov. Se lasa masina, se preia Nova si se reintra in trafic. Se strica stergatorul de dreapta. Se da jos, repara stergatorul, in ploaie si injuraturi, reintra in trafic. La 10.30 ajunge la Piata Natiunilor Unite. In continuare ploua cu bulbuci. Desigur, locurile de parcare din fata firmei sunt ocupate de diversi. Nu gaseste loc de parcare. Ajunge pe la Casa Poporului, lasa masina intr-un loc gol si pleaca pe jos la firma. Distanta aproximativa, 2 kilometri. Bloggerul e in tricou cu maneci scurte. Alb. Ploua in continuare.

In momentul in care ajunge la firma, realizeaza ca a uitat rucsacul cu laptopul proprietate in masina, deci nu are cum sa lucreze. Asa ca o ia catinel inapoi catre masina. 2 kilometri. Prin aceeasi ploaie.
La masina, remarca intai ca nu e incuiata. Dupa care remarca si faptul ca rucsacul nu mai e pe bancheta din spate. Normal, apare intentia de atac de cord. Noroc ca realizeaza ca a plecat de la Skoda cu mainile in buzunare. Deci, rucsacul este in Skoda iar Skoda e pe bulevardul Dacia.

Se intoarce iar la firma. 2 kilometri. Prin ploaie. Desigur, nu ii trece prin minte ca ar putea lua masina si sa caute un loc de parcare mai apropiat de job. Asta realizeaza de-abia cand ajunge, ud pana in chiloti.
Urmeaza o sedinta de 3 ore, intensiva, la care participa fara laptopul unde avea sintetizate ideile principale. Sta pe telefonul de mare marca, HTC Touch Pro2, caruia i se termina bateria in maxim 2 ore de utilizare. C-asai in tenis.

Se termina si sedinta. In birou il asteapta rucsacul, cu laptopul prea iubit. Il scoate nerabdator. Din pacate, nu mai are baterie. Scoate incarcatorul, il baga in priza, dupa care remarca, deja calm si relaxat, ca a luat incarcatorul de laptop al nevesti-sii. Si incarcatoarele de ASUS nu merg la Toshiba.
:cuss:

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.