Vreți 2 bilete la film?

Mie imi plac in mod special Tom & Jerry (le vizionez de fiecare data cand am ocazia) pentru ca Jerry desi e mic, i-o trage (la figurat) mereu lui Tom.Tare as vrea sa fie asa si in viata de zi cu zi

ma uit la desene pentru ca am un motto in viata…dont’ grow up..it’s a trap….incerc sa mai aman cativa ani pan’ la 30 🙂

Desi sunt destul de in varsta, dintotdeauna mi-au placut si inca imi plac desenele animate; m-am considerat un copil mare. Inca ma consider tot un copil mare si ma uit cam la aceleasi desene animate din copilarie:
Miaunel si Balanel, Mihaela, celebrele desene animate bulgaresti/rusesti cu lupul si iepurasul, cunoscute sub numele de “Niet zaiet niet pagadi”, sau ceva similar.
Dar ma uit si la desenele animate straine, o parte clasice, sau devenite clasice: Johnny Bravo, Cow & Chicken, Mickey Mouse si suita Disney cu: Donald, Pluto, Chip & Dale, Minnie, Goofy si toata echipa – pe astea le urmaresc impreuna cu fiul meu de 2 ani si jumatate, ii adora pe Pluto si Chip & Dale.
Imi mai plac si desenele animate SF, chiar si cele mai ciudate, poate si un pic de Manga, dar in general tot ce-i animatie, merge!
Motivul pentru care imi plac? Evident, sunt atat de frumoase si relaxante, iar anumite desene chiar imi aduc aminte de copilarie… si-mi pare rau ca am crescut atat de repede, intrucat, paradoxal, atunci cand eram mic, chiar asta imi doream: sa cresc! Acum, ca am crescut, vreau sa fiu din nou copil…
Vise, dorinte, iluzii… le regasesc in desenele animate 🙂

Mie imi plac desenele animate pentru ca ma fac sa ma simt din nou copil. Seara, daca vad tom si jerry 30 de minute pe boomerang (sau popeye marinarul, sau bugs,daffy, roadrunner) ma intorc la stadiul acela in care nu aveam nicio grija. Nu aveam serviciu si implicit probleme. Atunci nu era nimic altceva decat joaca. Desenele animate sunt, pentru mine, joaca, sunt copilaria de care imi aduc aminte cu drag.
Eu sunt ceva mai mic decat tine, insa imi aduc aminte de serile in care puneam diafilme (sau cum le spunea) si dadeam cateva cadre de punguta cu doi bani, sau ce mai aveam pe vremea aia….si desenele (unele dintre ele…cele din scoala veche de animatie, cel putin) ma fac sa ma reintorc in acele momente si sa simt mirosul unui ceai cald facut de mama, intr-o seara rece de iarna…chiar si pentru scurt timp

hai barosane da premiu’ !

La mine e o reminiscenta comunista. Nu m-am saturat niciodata cand eram mic de desene, nu aveam decat 10 minute pe seara de la bulgari (si in 4 din 7 zile pe saptamana erau povesti cu papusi – le uram) si cele 10 minute de Gala desenului animat. D-aia le gust si acum, pentru ca nu m-am saturat atunci si de fiecare data sufletul meu se bucura la vederea lor.

desene animate? pentru ca mereu voi fi copil. atunci cand ma uit la ele imi aduc aminte de vremurile faine in care Cartoon Network nu era dublat in romana. veneam de la scoala si aveam program: Galtar and the Golden lance, Blackstar, Scooby Doo. seara ai mei nu aveau loc de mine pentru ca trebuia sa vad the Flinstones si the Jetsons. in weekend erau Piratii Apei Negre si Saber Rider. the Pagemaster cred ca am vazut de vreo 10 ori si inca m-as mai uita.
desenele animate te fac sa zambesti si iti indulcesc ziua.

frauda !

Cand eram mica (intre 6 si 8 ani, cam asa), tata a facut rost de un video de prin strainatate, si a venit la pachet cu vreo 3 casete de desene animate trase de cineva (una cu episoade din tom si jerry, una si “doamna si vagabondul” si una cu “toti cainii ajung in rai”). Imi placea ca in fiecare sambata si duminica ma uitam cu tata la una din cele trei casete, cu o cana de lapte cu cacao in mana. Imi placeau la nebunie diminetile de weekend.
M-au intrebat odata nasii pe cine iubesc mai mult, pe mama sau pe tata. Am raspuns “tata” pentru ca se uita cu mine la tom si jerry dimineata.
De curand m-am intalnit cu nasa si m-a intrebat daca ma mai uit cu tata la desene animate.

Imi aduc aminte ca eram mici (eu si sora mea), acasa, in Corabia – undeva in sudul tarii la granita cu Bulgaria si in programul TVR de pe atunci nu erau foarte multe desene animate. Eram atat de entuziasmati cand mai prindeam cate un episod din Tin Tin, Piratii Apei Negre, Macron 1 sau Captain Planet. Pe atunci, fiind aproape de bulgari reuseam sa prindem si doua posturi TV bulgaresti – noi le ziceam Bulgari 1 si Bulgari 2… Bulgari 1 dubla desne, filme, etc… iar pe Bulgari 2 aveau titrare. Bucuria era maxima atunci cand dimineata deschideam televizorul si urmaream cate un episod din desenele animate preferate. pe atunci bulgarii dadeau si The Frutties si alte seriale despre care noi inca nu auzisem. Am crescut si inca suntem fani ai desenelor animate. Intre timp s-au schimbat mult…temele sunt altele, grafica este mult mai buna insa cele vechi ne-au ramas in suflet. Ne incearca un sentiment de nostalgie de fiecare data cand pe youtube gasim un episod din desenele animate ale copilariei. Am crescut frumos odata cu ele – fara violenta, fara PlayStation, fara iPhone si fara alte chestii fara de care copiii de astazi nu concep copilaria… Si sunt mandru de asta… Pentru mine, sa vad varianta lui Spielberg a aventurilor lui Tin Tin ar insemna o intoarcere la clipele frumoase de cand incercam sa reglam televizorul cat mai bine sa putem deslusi desenelea nimate printre “pureci”. O zi placuta in continuare!

Pentru ca imi aminteste de copilarie, copilarie de care imi este foarte dor. Cred ca tuturor ni se intampla macar o data in viata, sa ne dorim sa fim din nou copii si sa retraim acele momente in care puteam visa la orice pentru ca nimic nu ne sta in cale. Cand ma gandesc la copilarie, ma gandesc la desenele care ma tineau lipita de canapea in fata televizorului, care ma faceau sa visez cu ochii deschisi. Nu imi pot imagina copilaria fara desenele animate. Parca nimic nu era la fel de atragator ca aceste desene animate, care ma tineau de fiecare data cu sufletul la gura si care ma faceau sa plang cand se intampla sa ratez vreun episod.