Azi e 13 sau 14? Nu mai ştiu, dar scriu repede, să nu păţesc ceva între timp.
Dimineaţă ies să îi pornesc maşina nevestei, să aibe cald înaăuntru şi să meargă motorul lin.

Dau drumul la motor, zdrăngănea ceva suspect. Mă uit sub capotă, toată cutia de viteze de la Novă, năclăită de ulei. Băltea uleiul prin ea, pe furtune, contacte, totul o mare de ulei.

Normal, eu sunt expert în motoare, aşa că am închis capota la loc şi am plecat la benzinărie să cumpăr bujii, că făcea Nova ca Hondaaaaaa. La benzinărie, dau să plătesc cu frumuseţea mea de card ING. Bag pinul, oha. Cică PIN greşit. Mă dă-o dracului, nu are cum. Mai bag o dată, iarăşi PIN greşit.

Mă urc în Novă, mă întorc acasă, iau cardul nevestei, mă întorc înapoi la benzinărie. Bag PIN-ul, card refuzat. WTF?? Aia de la tejghea îmi sugerează că poate nu am bani. O rog să mai treacă o dată, bag PINul, în sfârşit, merge.

Mă întorc acasă, desigur în altă parte, că deja mi-e jenă când îi văd pe ăştia din bloc cum îmi aruncă priviri mililoase de fiecare dată când mă bag eu sub capota maşinii, adică zilnic. Schimb bujiile, dau o tură să mă conving că merge şi o aduc în faţa blocului. Între timp, probabil şi acum, curge uleiul din cutia de viteze cu eroism. Când o crăpa…la revedere.

Bun, iese nevasta, se urcă în maşină, pleacă, ne facem byeee, ca în filmele cu STan şi Bran şi….boooooom. Trece cu roata peste o porcărie de aia galbenă de parcare, înfiptă în beton şi o face franjuri. Roata. Normal că nu şi-a dat seama, că Nova pocneşte şi trozneşte tot timpul, o pocnitură în plus sau minus nu contează.

Dă-i la fugă după fata, strigă să oprească, ea nu mă vedea, maşina fleoşcăia cu roata spartă pe asfalt, vecinii ieşiseră delicaţi la geam şi făceau galerie, dumnezeule, îmi venea să îmi mănânc şapca de nervi.

Trage pe dreapta, repede în portbagaj să schimb roata, că întârzia nevasta la munci. La Nova, roata de rezervă este în spate, sub portbagaj, prinsă cu un şurub înfundat gen ambore, care se deschide cu o cheie specială care are un ţâşti de metal în vârf. Chinul dracului până îl desfaci, iar dacă te grăbeşti, nu te ajută cu nimic.

Între timp, nevasta chibiţa mărunt de pe margine, dându-mi sfaturi binevoitoare, cum ar trebui să pun cricul, cât de tare trebuie desfăcute şuruburile şi alte indicaţii preţioase, de îmi venea să îi fac roata guler, nu alta.

În fine, pun roata, ne pupăcim de la revedere, se urcă fata în maşină şi pleacă. Normal, cu dâră de ulei în urma maşinii, de la cutia de viteză, sau de la ce o fi.
Eu îmi pun căştile în urechi şi plec la pas, să îmi fac mersul de dimineaţă, că de aia am decis să fac sport.

Pe drum, îmi vine ideea să mă opresc la Cireşica, la ING, să scot nişte bani de pe card, să cumpăr euro pentru chirie. Intru la bancomat, bag PINul şi bang, bancomatul mă anuţă triumfător ca am cardul blocat, contactaţi la telefonul alăturat suportul tehnic.

Sun, o tanti îmi explică doct că am băgat pinul greşit, eu încerc să îi explic că anumit am fost atent să nu îl bag greşit, ea o ţine pe a ei, eu pe a mea, până decidem de comun acord că trebuie să intru în bancă, să completez o cerere şi să aştept răbdător să mi se deblocheze cardul.

Acum, ce să zic. Eu eram în costumaţia de alergat, care e formată dintr-un trening jerpelit, o geacă veche de x ani. cu glugă şi şapcă. Pe lângă asta, eram murdar pe mâini ca un salahor, de la schimbatul bujiilor şi a roţii. Mi-a fost extrem de jenă să intru în bancă, dar am avut noroc că domnişoara de la ghişeu a avut amabilitatea de a completa ea cererea, ca să nu o trimitem cu pete de motorină, ulei şi pământ

Şi uite-aşa îmi încep weekendul.
Acum stau cu frică să intru în duş, poate alunec naibii şi mor. Că e posibil…

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.