Citeam înainte un comentariu aici, despre zeciuială și mi-am adus aminte de școală.
Baza istoriei școlare învățate de mine a fost făcută pe vremea comuniștilor. Așa cum muzica pe care o asculți se fixează pentru totdeauna în jurul vârstei de 15 ani, așa și cunoștințele cu caracter emoțional se fixează definitiv în tine în jurul aceleiași vârste. Așa că de aia acum acesta e playlistul meu preferat, de exemplu.

Logic că istoria mea, a copilăriei mele, a fost presărată cu pasiune, cu sânge, cu trădările celor din jur, cu eroismul nemăsurat al lui Ștefan, Mihai, Mircea, Alexandru cel Bun, cu Bogdan Infidelul, cu Basarab eroul, cu românul Matei Corvin și tot restul de istorie periată, spălată, fabricată ca să dea bine pentru tot românul.

E ok, am citit DUPĂ, știu de fapt istoria, știu că Ștefan nu i-a învins pe turci peste tot și căuta din greu să fie vasalul cuiva și Mihai Viteazu nu a câștigat nimic la Călugăreni. Dar vă rog să mă credeți, chiar dacă știu, în sufletul meu tot cu eroisme sunt și tot așa îi văd, indiferent de adevărul istoric. Pentru că asta a fost educația, asta rămâne.

Revenind. Mă gândeam la toate chestiile citite, despre cum veneau preceptorii după zeciuală și cum țăranii români, EROI, ascundeau toate bunurile și animalele, preferând să stea să fie afumați cu ardei iute, drept pedeapsă, decât să își plătească dările la stat. Și am realizat o chestie.

Că noi, spre deosebire de infractorii leneși din istorie, nefiind șerbi, iobagi, sclavi țigani sau orice altă organizare socială, plătim către stat MULT mai mult decât cei 10% pe care îi plăteau pe vremea aia. Și încă de bunăvoie, fără să fie nevoie să ne afume nimeni cu ardei iute.

Vorbind despre evoluție…

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.