Dacă nu ai văzut Joker, vezi-l

Nu am vrut să mă uit la Joker. Sunt un fan Batman, dar al Batmanului care s-a oprit la Batman și Robin, cele care încă semănau cu imaginea cartoonish a personajului, imaginea din mintea mea. Nu m-a dat pe spate batmanul lui Christian Bale. Nu din cauza lui Bale, pe care îl consider un actor incredibil de bun, ci datorită faptului că au mutat acțiunea în real, în planul posibilului. Pinguinul nu mai e Danny deVito, Joker nu mai e un geniu malefic, ci doar un nebun cu porniri ucigașe și mult noroc and so on. Desigur, pentru alți fani poate a însemnat revirimentul așteptat de toți, dar nu și pentru gusturile mele în domeniu care e posibil să fie doar foarte proaste.

Așa că, pe lângă faptul că este o dramă per se, faptul că l-au scos pe Joker din poveste și l-au făcut doar un alt om, m-a făcut să îmi fie indiferentă ecranizarea aceasta. Nici nu a fost cine știe ce discuție pe temă în bula mea unde cultura și-a făcut loc o singură dată, când Ovi Sirb a văzut un muzical de 20 de ori pentru că și-a descoperit valențe ghei.

Man, ce film ratam dacă nu îl vedeam…
Dacă nu ați fost, mergeți să îl vedeți. Sau închiriați-l de pe amazon. Pentru că filmul acesta este îngrozitor. Îngrozitor de bun, indiferent ce gen cinematografic ai prefera. Iar Joaquin Phoenix este îngrozitor. Îngrozitor de actor, îngrozitor de bun, incredibil de perfect în rolul omului ce alunecă încet pe panta nebuniei, împins de o societate care îi exclude pe cei slabi sau fără apetit de a lupta.

Nu am văzut niciodată un joc actoricesc mai puternic, mai profund, mai real, mai realist. Ce face Phoenix cu rolul acesta te face să îi înțelegi, până la un moment dat, pe cei care au cerut interzicerea filmului. Pentru că empatizezi cu personajul în toate momentele sale, inclusiv în cele de furie, inclusiv în cele în care ucide cu sânge rece, pentru că nu are nicio vină, el doar a încercat să existe fără să deranjeze pe nimeni, iar lumea l-a forțat să ajungă în punctul în care nimic nu a mai contat.

Desigur, probabil tuturor li se sfârșește empatia în momentul dansului pe mașină, atunci când nebunia își arată adevărata față, când omul dispare și la suprafață ajunge Joker cel real. Dar cum reușește JP să facă această tranziție…nu știu, nu îmi vine în minte, nu cred să existe vreun actor mai puternic, mai capabil de a o face.

Sper, îmi doresc ca Jokerul acesta să se oprească aici, iar viitoarele filme Batman să conțină un alt personaj. Pentru că toată greutatea pe care Phoenix mi-a pus-o în suflet aseară s-ar dilua în scenariile făcute pentru băieți cu mușchi și fete cu sâni provocatori și chiar nu aș vrea, aș vrea ca peste ani, când mă gândesc la Joker, să am acel colț din inima mea care conține aceeași obidă, aceeași ură, aceeași identificare cu personajul.

Aștept cu interes Oscarurile, ca să poată să mi se scârbească iar de societatea stupidă de la Hollywood, unde dacă nu e PC, dacă nu ai un negru chinez transsexual cu probleme de identitate, filmul nu există. Am adorat momentul lui Ricky Gervais de la Golden Globes. Cum au înghețat toate fețele botoxate și siliconate când a fost pomenită Felicity Hoffman sau figura lui Epstein, ori când li s-a reamintit că toti au fost prieteni cu el, PRICELESS.

NBC a blocat clipul pentru săraci, dar dacă instalați Hola VPN, îl puteți vedea fără probleme. Urmăriți-l pe tot și vedeți reacțiile publicului. Atâta PC aruncat la gunoi…ntz ntz ntz

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.

Pe scurt