Urăsc să aud că un copil a pățit ceva grav.
Sufăr fizic când văd suferința în ochii nevinovați.
Cineva îmi spunea că eu am undeva, în genom, înscrisă ideea de a fi un părinte perfect și că, într-un mod ciudat, sunt un tată ideal.

Nu știu dacă sunt, nu cred că sunt un tată ideal.
Dar trăiesc doar ca să îmi văd copiii fericiți și râzând.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.

Pe scurt

Loading RSS Feed

16 comentarii Adaugă comentariu

  1. #1
    raw

    E un cerc virtuos al fericirii, primesti inapoi inzecit tot ceea ce le oferi, e un win-win both sides 😀

  2. #2
    Miere Sabadus

    Zambetul si bucuria unui copil, ar trebui sa intinereasca un parinte .

  3. #3
    va

    Ce tare ar fi să ai atâția copii

  4. #5
    Crisia

    Cum spuneai mai inainte: ai exersat de mic.

  5. #6
    gabs

    Zambetul si rasul in hohote al propriului copil este cel mai frumos lucru din lume. Te pisi pe orice altceva in momentele alea. Pe absolut orice.

    • #7
      gabs

      @Mihai, coaie, n-ai inteles nimic. Daca tu din ce am spus eu ai inteles ca ma pis pe alti oameni, ai o problema cu limba romana.
      Si, da, daca la un moment dat contextul o cere, ma pis si pe ORICINE pentru copilul meu. (Sesizezi, sper, ca abia acum am spus ORICINE. In commentul anterior am spus ORICE.)

    • #8
      yo

      Piseciosule !!!

  6. #9
    Dan C

    Pfuai da’ multi copii ai!

  7. #10
    iulia

    asta ar trebui sa fie o normalitate , nu o ciudatenie

  8. #11
    Daniela

    Zmbetul unui copil este cel mi frumos lucru.

  9. #12
    Gabriel Ursan

    Frumos spus. Și vorba Iuliei, sentimentele astea ar trebui să fie unele normale, frecvente…

  10. #13
    alex

    offtopic: pe Galaxy S3 ultimul articol al tau e “Citite la prima ora #2”

  11. #14
    Andrei

    Noi nu aveam mai nimic si eram putin mai fericiti decat copiii din ziua de azi, care le au aproape pe toate. Daca ii intrebam pe parinti, vor spune ca ei aveau un nimic mai mare decat am avut noi, iar daca ii intrebam pe bunici, o sa aflam ca spalau ata, cu care taiau mamaliga, ca ei nu-si permiteau nici macar sa aiba nimic.

  12. #15
    Eugen

    Wait a minute, eu acum vad o carca de articole noi, ba chiar unele publicate ieri, cu comentariile aferente… Pai eu pana acum 2 ore vedeam ultimul articol ca fiind ala cu aia linsa intre tate de girafa. Sa ma duc sa mai suflu in cablul ala de net, sa-l desfund…

  13. #16
    liliana

    mie mi-a plăcut o replică a unui bunic. fiul îi reproşa că o răsfaţă prea mult pe cea mică, iar bunicul i-a răspuns ceva de genul “treba ta ca părinte este educaţia, treaba mea ca bunic este să o văd fericită”. cam aşa cum e mersul vieţii.