Urăsc să aud că un copil a pățit ceva grav.
Sufăr fizic când văd suferința în ochii nevinovați.
Cineva îmi spunea că eu am undeva, în genom, înscrisă ideea de a fi un părinte perfect și că, într-un mod ciudat, sunt un tată ideal.

Nu știu dacă sunt, nu cred că sunt un tată ideal.
Dar trăiesc doar ca să îmi văd copiii fericiți și râzând.