Contul meu
Am tot auzit povești din ardeal, despre cum își liniștesc domnii din zonă copiii muind un colț din basmaua familiei în palingă și storcându-l în gura bebelușului recalcitrant, dar nu știu, sincer, ce să cred, nu pot să îmi imaginez că ar fi atât de inconștienți. Deși, dacă ar fi adevărat, ar explica atât de multe…
Anyway, nu se pune, ci despre momentul când ați primit alcool de bună voie.
Eu am două faze în care am ingurgitat alcool, cel puțin cele de care îmi aduc aminte.
Prima, pe la vreo 3 ani și ceva, am mâncat un ditamai castronul de vișine din vișinată și am intrat în comă alcoolică. Nu știu dacă am ajuns la spital sau nu, dar știu că toată lumea credea că o să mor. Din păcate pentru unii de aici, nu am făcut-o și vă crește colesterolul de fiecare dată când scriu. he he he.
A doua oară a fost când aveam 6 ani și ceva. Stăteam în Rahova, la Mărgeanului și mergeam cu tatăl meu vitreg pe stradă. Relația mea cu el a fost întotdeauna ciudată, nu m-a iubit vreo secundă, nu a avut vreo legătură paternă cu mine, nu m-a învățat și nu am avut nimic de învățat de la el. În schimb, spre deosebire de mama, nu m-a lovit niciodată, lucru pentru care l-am respectat întotdeauna și, deși a murit, nu îi port vreo ură sau alte sentimente.
Mergeam cu el undeva, nu știu unde și, undeva pe stânga cum mergi dinspre Mărgeanului spre oraș, era un restaurant, pe un colț de stradă. Și mergând spre el, iese din restaurant un om urlând, cu ochiul stâng atârnându-i pe obraz, sânge șiroindu-i de undeva din față, încearcă să fugă, împleticindu-se și cade undeva, peste un gard. Am fost pompier, am văzut oameni morți, am scos din foc morți copți și mirosind a porc la grătar, am scos morți din caroseria distrusă a unei mașini (sunt colegi care au înnebunit, scoțând copii cu creierii întinși pe banchete, dintre fiarele contorsionate), dar niciunul din acele momente nu mi-a rămas în cap, trebuie să mă gândesc la ele și să încerc să îmi aduc aminte ce s-a întâmplat. Dar faza aceea, veche deja de 40 de ani, îmi este întipărită pe spatele retinei și nu cred că va pleca vreodată de acolo.
Probabil am plâns sau am luat-o razna, pentru că nu îmi mai aduc aminte ce am făcut imediat după, dar îmi aduc aminte că eram undeva la un alt restaurant, ceva împinge tava probabil, pentru că erau mese mici, fără scaune și tata îmi dădea să beau din halba lui de bere, presarată cu puțină sare, spunându-mi duios Hai, liniștește-te, nu mai fi tolomac.
După aceea, e doar istorie. Acasă nu am avut voie să beau nimic până la 18 ani, dar compensam la liceu, începând cu prima oră de atelier din clasa a 9 a, cu tot ce ne cădea sub mână sau tot ce puteam încropi cu cei câțiva lei pe care îi aveam la noi. În weekend beam pe stadion la Olimpia, în Vitan, până eram aproape de leșin bahic, dormeam pe băncile de spectatori, după care plecam acasă calm și relaxat.
Asta până în anul când am împlinit 18 ani și, în loc de petrecerea de 18 ani pe care au avut-o toți prietenii mei, am primit invitația de a părăsi casa părintească, pentru că nu îndeplineam niște condiții de bază.
Dar asta e altă poveste, poate o să o scriu în cartea aia după care suspinăm toți.
NOU
Io până pe la 14 nu am avut voie să pun gura, medical vorbind, pe alcool, așa că nu m-am delectat cu nectarul zeilor până la un revelion din jurul acelei vârste. Da’ și după ce am început…
NOU
La 20 de ani, no bullshit. Aveam o gagică la țară și era ziua unui prieten de acolo. Ne-am dus la discotecă și din una în alta am amestecat vin cu bere. Atunci a fost și prima oară când m-am îmbătat.
NOU
la banchetul de clasa a 8a, cand m-am facut trotil
NOU
:))) asa si eu. Dar ceea ce a fost cu adevarat nasol, a fost dansul de dupa. Inchipuie-ti o defenestrare doar ca pe loc, de parca aveam talpile batute-n cuie. Asa ma miscam… ma stramb de ras ori de cate ori vad caseta aia.
NOU
nu avem caseta, din fericire, dar imi imaginez cat de penibili eram
NOU
Pe mine cred că m-a ajutat un pic și costumul că era de căpătat și era un pic cam mare.
NOU
Noi de mici am avut voie sa bem alcool (eu si fratemiu’)l. Ori ne lasau sa bem spuma de la bere sau sa bagam degetu’ in tuica inainte de masa.
Ne-a dat primul paharel mic de tuica cand ne-au dus prima data cu ei `la munca` sa adunam prune. Vezi doamne, o meritam acum, ca am muncit pentru ea.
NOU
Aveam vreo 3 ani. A venit o tanti sa imi faca gauri in urechi, si alcoolul (era incolor, nu spirt) era intr-un pahar.
Imi era sete de la joaca, am luat paharul si am tras o inghititura buna. Dupa care am declarat:
– Asta n-a fost apa.
NOU
Încă mă uimește faptul că o persoană are amintiri de la 3 ani…trebuie să fi fost chestii extreme…traume?…poate greșesc…eu nu reușesc să-mi amintesc întâmplări mai departe de clasele primare.
NOU
Cred ca de pe la 3-4 ani e normal sa incepem sa avem amintiri. E drept ca poate nu le pastram mai mult de cativa ani, daca nu ne trebuie sa ne gandim la ele/ nu ni se par interesante, iar apoi zicem “ete, ba, n-am avut si eu amintiri” 😀
@Maddame – si eu am amintire cu lux de detalii din ziua in care m-au luat cu forta sa-mi puna cercei (tot pana-n 4 ani aveam). Imi amintesc si plimbarea pana acolo, si cate doamne erau acolo, cum aratau fiecare, ce le-au zis alor mei despre procedura si ce sa fac mai incolo, mirosul, atmosfera, senzatia de ac (ele au zis ca mi-au facut ceva anestezie, eu nu prea cred). Si-mi amintesc MAI ALES cum ma plangeam ca eu nu vreau cercei, “DAR VAI, ESTI FATA! COOM sa nu vrei, iejneb00na?!?!?!” Deci da, pusul cerceilor, mai ales datul gaurilor poate fi traumatic.
NOU
În clasa a 6-a am scăpat și eu la niște vișine din vișinată și m-am amețit bine de tot. Aveam ore după-masa și am plecat așa, cu capul vâjâind, am luat în prima oră un 6 la română și aia a fost. Apoi voluntar, în clasa a 9-a, la Bacău, eram la un festival de teatru în limba engleză pentru liceeni, se organizau atunci, în draci din astea. M-am împrietenit cu Grasa de Cotnari, că asta aveau în hotel de cumpărat. Nu m-am supărat. A fost bine.
NOU
La 15 ani cand dintr-un nemaipomenit spirit de frondă am baut cate o gura din toate sticlele pe care le aveam la dispozitie la petrecerea respectivă.
Nu imi explic cum am ajuns acasa si cum am reusit sa zic Buna seara alor mei fara sa dau de banuit. Se invartea patul cu mine si am reusit sa vomit tot destul de repede. Noroc cu taica-meu ca era om deschis la minte si a doua zi am avut o discutie constructiva din care am invațat sa nu mai amestec bauturile niciodata. Am 41 de ani si nu am mai baut nici macar o bere de atunci incoace
NOU
Era să cred că ești Tănțica mea – aveți aceeași vârstă…
Dar ea abia ce a dat un uischeanu mic peste cap – că e zăpada de juma’ de metru, să se încălzească cică 🙂
NOU
cred ca aveam vreo 4 ani, mi-a dat verisoara mea sa beau visinata la pomana fiind. dupa ce am baut cana de visinata, am mancat si visinile, a vrut sa-mi dea tuica, dar nu m-a coafat gustul asa ca am refuzat. m-a luat raul fizic, urlam si vomam, mama ma tinea in brate si tata peste ani mi-a povestit cat de jenat s-a simtit pt ca copilul lui de ~4 ani a fost vazut beat. good ol’ parenting style!
NOU
In ’86, aveam 8 ani. Ajung acasa de la scoala si aveam sete mare ca batusem si mingea,apa la robinet nu era(deh, comunism), nicio sticla cu apa nicaieri, iar din apa oprita in cada nu am baut niciodata… Dar era o bere in frigider..am baut-o aproape pe toata, iar dupa o ora m-a gasit mama vesel si binedispus. Pilit, dar nu beat beat, nu mi s-a facut rau. Ala a fost primul semn ca pateul meu produce suficiente enzime pt procesarea sfintelor licori, desi eu nu realizam asta atunci. Si asa a inceput cariera mea de betiv simpatic, multumita mostenirii genetice.
NOU
16 ani, un revelion facut pe la mai multi… amestecat vin, bere, vermut, sampanie si ce naibilor oi mai fi gasit. Mers acasa, incercat sa par normal, pus in pat, invartit pat, mers vomat.
Been sober ever since 😀 😀
NOU
De mic eram lăsat să gust spuma de la bere, gustul nu prea-mi plăcea, nici azi nu consum, decât foarte rar. Pe la 12-13 ani am avut “voie” să gust primele picături care se scurgeau de la un cazan de țuică, dureros moment. Da’ mi-a plăcut, e singura băutură pe care o beau constant de mulți ani.
NOU
Vasrta cred ca era 3-4 ani cand am scapat la visine din visinata si s-a lasat doar cu somnolenta. Pe la 6-7 ani, era o sarbatoare si m-a trimis mama la un vecin cu o farfurie de pomana si mi-a dat sa beau Florio, era dulce si asa m-a molesit…Ocazional mai gustam spuma de la bere de la tata iar prima data cand am baut cu adevarat singur a fost in vacanta de dupa clasa a 8a, bere Gambrinus la 1L.
NOU
13 ani, ceva “reuniune” prin clasa a 8-a, Cinzano.
Prima betie dupa vreo 2 ani, in liceu, in tabara la Costinesti.
NOU
Din Ardeal fiind, pot să zic că-i legendă urbană/rurală, dar nu contest că or fi bălălăi care au încercat.
Eu am gustat ceva Săniuța pe la 4 ani, dintr-o sticlă fără etichetă. Eram cu ai mei și cu bunicii materni. Am întrebat dacă în sticlă e suc, și nu mai rețin cine a zis da. Am luat o gură, dar au sărit toți. Am vomat și mi-au dat mult lapte… nu țin minte să fi avut ceva, probabil nu a intrat în sânge.
NOU
Cred ca de pe la 14-15 ani aveam voie sa beau duminica la masa o jumatate de pahar de vin de casa sau un pahar de bere. In liceu puteam sa plec la ce chef doream, cu conditia ca daca beau ceva sa vin dimineata acasa, sa nu umblu beat pe strazi. In viata mea m-am imbatat de maxim 5 ori, si astea inainte de a termina facultatea. Dupa aia nu am baut alcool deloc aproape 20 ani, nici macar o bere (va dati seama ca am muncit 4 ani in Germania?), la nunti si chefuri eu eram mereu soferul. Cu nevasta-mea sint din 2002 impreuna si nu m-a vazut niciodata beat. Pe la 45 ani medicul de familie mi-a recomandat sa beau un pahar de vin rosu pe zi. Acum beau in mod normal 10 sticle de vin rosu pe luna, 1-2-3 beri pe zi si cam 2-3 sticle de rom de prin Caraibe pe an. Acum am un Barriito 3 stele din Dominicana la care ma uit de vreo doua saptamini fara sa il deschid. Si uitat pe undeva tot neinceput un Hennessy Pure White din ala de neam prost cadou de ziua mea de anul trecut.
NOU
Faza cu alcoolul la sugari e adevarata.
Mai ales sașii, cand mergeau la câmp sau unii chiar zilnic puneau putin alcool in ceaiul copilului că sa doarmă linistit.
Cu cat era sasul mai prost cu atata creștea doza și repetabilitatea ei.
Mai sunt si acum specimene rezultate din astfel de practici.
Oricum, a da cuiva un pahar de rachiu nu era considetat ceva rău, din contra era medicament.
Eu tin minte ca aveam cam 15 ani și m-a invitat după slujba de duminică un nene la ei acasă să povestim ceva.
A vrut să mă îmbete efectiv , nu mai stiu care era miza ,avea un vin rău, mi-era foame și cu greu am scapat de acolo. Tipul fusese cândva smardoiul satului. Am inteles ca era o practică locală și multi tineri si-au facut inițierea cu ale alcoolului in modul acesta.
Cred ca de atunci nu mai pot sa beau “vin de casa”
NOU
alcoolul ca alcoolul, dar am auzit ca la sugari la mine in zona se dadea si ceai de mac sa se linisteasca
NOU
Atunci e explicabil si johanis.
NOU
Prima data am băut bere pe la 16 ani la mare, fără știrea parintilor. :)) De turnat în pahar din partea alor mei, cu consimțământ, pe stilul ia și tu ca ai voie, a fost sigur pe la facultate. Aveam 19-20 de ani. Late bloomer.
NOU
Aveam 5 ani și eram la bunici. Stăteam pe uliță și mă plictiseam, până când a ieșit vecinul bunicilor la poartă. Știam că le are cu alcoolul așa că mă hotărăsc să fac mișto de el, făcând cu degetul la gură ca și cum ar bea (gen, “mai bei, mă?”).
El, crezând că vreau să beau, îmi zice să mă duc în curte să beau vin că abia l-a făcut.
Eu, fiind mic și prostuț, m-am dus.
Nu mai știu cât am băut, dar nu am fost ok. M-a făcut bine bunica cu leacuri băbești
NOU
Eu am crescut intr-o zona viticola si am inceput sa primesc un strop de vin la masa de le la 6-7 ani, cred. Nu va imaginati mai mult de un deget de vin. Dar prima data cand m-am ametit bine de tot a fost pe la 10 ani – mama conserva must pt iarna, il fierbea vreo 10 minute si il punea in sticle. Dupa procedura asta mustul nu mai fermenta, ramanea la stadiul de suc de struguri. Dar s-a intamplat odata ca totusi intr-una din sticle sa inceapa mustul sa fermenteze, asa ca m-am turtit dupa vreo doua pahare de must usor acidulat. Mai grav a fost cand am dat peste un ibric de cafea in bucatarie, aveam vreo 5 ani si erau multi musafiri la noi in ziua aia, era ceva aniversare. Maica-mea a facut cafea pt toata lumea. Nu stiu cum si de ce am baut-o, si cum de mi-a placut gustul, dar am baut-o aproape toata. Nu-mi mai amintesc cafeaua, imi amintesc doar spitalul si spalaturile stomacale.
NOU
Pe la 7 ani am mancat un castron mic cu visine din visinata. Nu am avut alte reactii in afara faptului ca radeam la orice imi spunea bunica mea si dupa aceea am dormit mult dupa-amiaza (acesta a fost lucrul care i-a alertat, pe vremea aceea nu imi placea sa dorm dupa-amiaza).
NOU
Eu am crescut la țară, într-un sat din județul Bacău. Mergeam acolo la bunici foarte des, uneori chiar eram mutat și cu școala. Pentru că părinții munceau în draci mereu. În fine, bunicii aveau multă vie. Și făceau o grămadă de vin în fiecare an. Era sport național pe acolo la băut vin, iar dimineața nu se trezea nimeni dacă nu se începea cu o cană de vin. Probabil că pe la 7-8 ani mi-au dat și mie prima dată să gust.
NOU
spuma de la bere nu se pune, nu? nici nu cred ca eram la gradinita cand m-a scos tata la bere :))
anyway
asa de buna voie, cred ca pe la 12 ani cand am fost in tabara la Sovata, erau doua discoteci pe acolo: Panoramic si M Power.
Vremuri neica, ne luaseram cate 3-4 de fiecare, nici pana azi nu stiu cum am ajuns inapoi in tabara
Da, la 12 ani aia ne vindeau alcool
NOU
Niciodată n-am avut restricții decât la cantitate. Fiind crescut la țară vinul n-a lipsit niciodată de pe masa,, iarna fiert vara sec, cat am fost copil niciodată nu m-am îmbătat.
Singura data din viata mea când m-am îmbătat a fost la primul salariu cu colegii, și de atunci pa, mi-a displăcut profund experiența 🙂
NOU
Aveam 6 ani. Iarnă, zăpadă de o jumătate de metru, eu pe o săniuță lângă tatăl meu și un unchi, toți trei (adică noi „bărbații”, fiindcă femeile erau în casă cu restul pregătirilor) ocupați cu tăiatul porcului. Ei se încălzeau din când în când cu câte un gât de țuică dintr-o sticlă pe care mi-o dăduseră să am grijă de ea. Am încercat și eu să văd de ce le place așa mult, o dată, de două ori… până când, întorcând capul spre mine, tata m-a văzut cu capul băgat adânc în zăpadă. Anul următor am văzut și eu ce și cum cu porcul de Crăciun.
NOU
Am un vecin care are un baietel de vreo 2. L-am vazut de mai multe ori cum ii da sa bea din sticla lui de bere. Trist e ca se pare ca a inceput sa ii placa celui mic:(
Eu personal…am baut spirt din greseala pe la 6 ani…credeam ca e apa in sticla, veneam de afara….am varsat nonstiop toata ziua dupa.
Sa beau constient.. clasa a 7-a….m-am suparat pt ca mama mea si-a vandut hainele ca sa isi cumpere alcool. Alcool rafinat pus in pet de 2 litri amestecat cu putin suc de la tec. Am decis ca nu merita sa bea….asa ca am baut eu tot. Stateam pe jos, ma uitam la Dallas, episodul “vine tata”….sprijinit de calorifer, ma dadeam cu capul de el si beam…pana am golit sticla…
Din fericire pt mine nu am ramas cu “gustul”, beau doar ocazional un pahar .
NOU
Stiu ca eram mic, dar nu retin exact varsta… 7-8 ani probabil, nu era nimic special. Eu si sora mea stateam mai mult cu bunicii, pentru ca parintii erau la serviciu. La pranz, bunicul bea mereu un pahar sau doua de spritz, iar noua ne facea carcalete. Am avut voie sa gust si tuica si vodka, daca ii vedeam pe adulti ca beau asa ceva, dar a fost suficient sa pun doar putin pe buze sa imi dau seama ca nu vreau (asta pan am ajuns la facultate, cand s-a schimbat masiv treaba). Nici carcalete nu beam foarte des, dar aveam voie daca ceream.
NOU
Prima amintire cu alcool baut intentionat e din vacanta de vara dintre a4a si a 5a. Lichior de ceva fruct si vreo doua cocktailuri numite pitoresc “vegyes” (amestecatura) la bufetul din comuna Riciu judetul mures.
M-am facut racheta aerospatiala , mi-am distrus blugii cei noi….
NOU
La 5-6 ani, pe valea unde am copilărit, tineretului bovin care merge la colindat, i se dă de băut un amestec de zahăr ars cu chimion, țuică de prune și apă. Se numește “dulce” sau “chimion secuiesc” și dacă primești un păhăruț trebuie să l bei ca să nu lași necaz în casă.
Pentru cei mai mărișori se merge deja pe verde (vorbesc de țuică de prune, curată) sau vin.
I adevărat, vremurile s au schimbat și acum probabil copiii primesc suc de diverse feluri dar prin anii 80, să fim serioși, alcoolul era baza.
Pe la 5 ani am trosnit primul pahar și pe la 8-9 ani cred că am tras prima beție monstru. Tot așa pe la 8 ani cred că m am îmbătat cu paști. În ziua de paști dupa ce tot satul a plecat acasă cu paharele și borcanele pline, a rămas cam juma de oală plină, la care ne am abonat noi, copiii din zonă. Deci ne am făcut mangă cu binecuvântarea popii.
Nu știu dacă se dă alcool la sugari dar în Ardeal bei de mic, asta e sigur.
NOU
5 ani. am fost trimisi sa aducem vin de la pivnita care era undeva pe un deal la fo 10 minute de mers pe jos. aparent am avut de mic talent la tras vinul pe furtun asa ca am fost fericitul castigator al unor guri zdravene de licoare. era bun si racoros. m-am facut muci desigur.
undeva prin jud. Satu Mare se intampla minunea
NOU
Beltiug, Ratesti, Pir?
Prima la 4 ani, imbatat cu palinca la pomana bunicii. Era un nenea care a impartit licoarea la toti copiii/adoleacentii. Mi-a placut senzatia. Eu sunt cel mai tanar din gasca cu fratele (mai mare cu 5 ani) si veri mai mari ca el. Asa ca am dat la betii si tigari de mic. In liceu chefuri, studentie chefuri…. azi mai rar, ultima in decembrie cu un vin inselator de casa primit de la ai mei. Nevasta a crezut ca am mancat ceva :)).
NOU
bunicii au avut tot timpul vie si vinul era in casa ca apa. am avut voie sa gust de mic. mi-aduc aminte ca la Vinul Nobil (aka alb si din soiuri curate nu hibrid) paharul venea cu avertisment: Ai grija ca asta e tare. Altfel hibridul rosu dulce era ca un fel de suc si nimeni nu zicea nimic daca beam un pahar la masa. Copil fiind insa nu-mi placea si mai mult de o gura din cand in cand nu mi-a trebuit.
Prima betie a fost la sase ani cand la un Sf Ion m-am trezit ca sunt singurul copil ce stie sa scoata vin din damingeana. adultii erau deja capsati si ma trimiteau pe mine pentru aprovizionare. Ghinionul meu a fost sa fie un vin rosu de rujinci (niciodata nu am stiut cum se scrie ruzinci, coacaze negre) dulce care m-a luat rau de cap. A fost prima data cand mi s-a invartit patul cu mine prin camera.
Tatal meu nu stia sa bea si se imbata des, insa fara a fi neaparat violent sau scandalagiu. Dar nu era nici simpatic si l-am urat pentru asta. Cred ca asta e singurul motiv pentru care consum alcool ocazional/cu moderatie si mai ales de cand am copilul evit sa ma imbat.
NOU
Nu am băut niciodată alcool. Asta e, nu îmi place gustul și pace, de ce să mă forțez?! Nici măcar bere/vin, nada (ok, uneori pun 2 picături de Baileys în frappe și de 1-2 ori pe an beau o juma de cană de vin fiert).
Dar nu mă pot lăuda cu asta, căci nu e meritul meu că nu-mi place, nu fac niciun efort să mă abțin 🙂 Designated driver for life.
NOU
De cand ma stiu, la propriu. Imi povesteau ai mei ca, bebelus fiind, ma puneau sa inting un deget in paharul de vin. Pe parcurs, m-am smecherit si incepeam sa indoi degetul (probabil imi imaginam ca-i undita) si/ sau sa-l tin mai mult timp, ca sa se inmoaie ca painea in vin…
Ca adult, am avut (cred) maxim 3 seri in care chiar m-am imbatat, dar si atunci tot eram perfect in stare sa umblu, sa vorbesc normal si sa dansez. Mai trag o tarie sau ceva dulce de cateva ori pe an, dar numai cand/ daca imi vine mie, in rest nu ma pasioneaza spre deloc.
NOU
Cred ca eram clasa 1 cand mergem la mese la tara si ai mei imi puneau si mie un deget de “vin de tara” in pahar. Cat sa dau noroc.
…se poate sa fi fost mai devreme, dar nu imi mai aduc aminte.
NOU
nu tin minte, la mine in familie e o atitudine mai relaxata privind alcoolul, dar nici n-avem alcoolici. cand eram mic mergeam in cimitir cu bunica la cate un praznic si mi se dadea si mie cate un paharel de visinata, sigur m-am imbatat pe atunci. iar prima oara cand tin minte ca m-am imbatat aveam vreo 5-6 ani si taica-meu ii luase o bere varului de vreo 12 ani ca era cald afara si nu aveau altceva la terasa (era undeva pe la tara) si eu i-am furat-o si am baut-o pe toata ca era de la tata.
NOU
Mno, citind comentariile îmi dau seama ce rol important a avut alcoolul în viața noastră.
La noi în familie nu a existat alcool.
Poate ați citit articolul în care povesteam cum fratele meu a murit la un concurs de înot.
Chestie care l-a marcat puternic pe tata și după înmormântare a intrat în comă alcoolică. Îl scoteau, se îmbăta iar. Nu aveai ce să-i mai faci. Până într-o zi când a dat cu ochii de mine și probabil a realizat ce aveam nevoie și n-a mai băut niciodată.
Eu m-am ciupit înainte de a pleca în armată – 19 ani având.
Iar prima beție serioasă am tras-o cu coana Tanța în seara nunții (nu, nu am făcut nuntă de-aia tradițională, ci o petrecere într-un subsol de-am crăpat și temelia cu dansurile) — și treci pre la fiecare, hai cu baccardi, stinge cu țuică, n-ai încercat vinul ăsta de la Slatina, și-am băut amândoi de ziceai că suntem nefericiți că se întâmplă — dar le amestecasem ca fraierii și cum nu eram obișnuiți cu alcoolul…
De atunci nu m-am mai îmbătat niciodată.
NOU
Începând cu 7-8 ani, poate 10, nu mai știu, am avut voie să gustăm din paharul părinților. Frate-meu profita, eu nu prea, că nu mă pasiona gustul. Ai mei nu beau chiar în fiecare seară și atunci când era, era vin sau bere. Gustatul însemna o gură mică, dacă haplea se lăcomea și trăgea un gât de juma’ de pahar, privilegiul se suspenda o perioadă.
De la 14-15 ani am avut voie cam juma’ de pahar atunci când beau și părinții, plus câteva lecții: nu bei pe nemâncate, mai bei și apă; mai târziu au venit și “nu amesteca băuturile ” (pt mine a venit cam târziu 🙂 ) și “nu te urci la volan dacă ai baut, nu te urci în mașină dacă la volan e unul care a băut”.
Rar erau alte băuturi: lichior (am o vagă amintire a unui lichior verzui, parcă banane, mbuuuuun), șampanie, la astea mă băgam și eu. Prima oară m-am îmbătat la 12,5 ani, de revelion, “mamă, tată, eu vreau să știu cum e când ești beat”; în loc să leșine sau să-mi tragă o bătaie, taică-meu mi-a turnat cu simț de răspundere în cupa de șampanie, apoi a turnat-o și pe a doua, m-am făcut ca sfecla, am avut o logoree de speriat și în juma’ de oră eram la somn.
Ocazional mă amețesc dacă beau alcool pe fond de oboseală.
Beau extrem de moderat, aproape exclusiv în compania altora, dar nu sunt abstinentă și nu refuz o băutură bună (poate doar dacă sunt obosită). Bețiile mele nu au ajuns niciodată în stadiul “ce pzm am făcut aseară?!”, nici nu s-au lăsat cu vomă sau stare nasoală a doua zi.
NOU
La mine a fost pe la 10 ani. M-a trimis bunicul să trag vin din damigeana cu furtunul. Și până am înțeles cum e procedura, m-am trotilat…
NOU
Really, Arhi? Pompier?? WoW! N-as fi zis… Nu ma intelege gresit, desigur, ai fizicul unui zeu grec (Bacchus – ca tot e pe subiectul zilei)
Cred ca prima data m-a imbatat fostul cumnat la petrecerea mea de 12 ani. Mi-a aratat ca mi-a pus un deget de vin si restul paharului Cola, iar apoi tot punea putina Cola cand ma uitam si ceva mai mult vin cand nu ma uitam. Tin minte vag ca atunci cand am plecat de la restaurant atarnam de sor-mea intr-o parte si de cumnata-miu intr-o parte.
A perseverat, cam prin toate vacantele in care mergeam cu ei ma ametea bine, probabil ca sa dorm zdravan, sa nu ma trezesc sa ma duc peste ei noaptea 🙂
Mi-e un dor sa ma ametesc de nu mai stiu de mine… Cand n-oi mai fi “Milka” pt fi-miu ma imbat si singura, doar sa ma-mbat!
NOU
ei, fata mosului, atunci eram subnutrit, nici nu credeam ca voi fi grasan vreodata
NOU
Cred ca pe la 6 sau 7 ani mi-era sere tare si am gasit o sticla de “apa minerala” destupata in frigider. Pe vremea aia toate sticlele aratau la fel, erau de juma de litru sau de 1 litru, albe verzi sau maronii. Puteau contine apa, ulei sau alte licori. Ei, asta continea niste palinca primita cadou de taica-meu. In intelepciunea lui, ii pusese un dop special cu garnitura de cauciuc pe care in mod normal il foloseam doar la apa minerala ca sa nu piarda acidul.
Mi-a fost scarba si putin rau, m-am plans bunica-mii si ea imi zice: “nu-i nimic, taica-tu era sa bea clor (sau ceva dezinfectant incolor) cand avea 3 ani. Palinca n-are nimic, te curata pe dinauntru”.
Aparent lasatul sticlelor capcana prin casa e narav din familie.
Dupa aia, de pe la 10 ani beam un deget de bere in fiecare duminica cu taica-meu, “ca barbatii”, in ideea ca sa nu fiu tentat cand vad pe altii ca beau. Si a mers, nu m-au impresionat niciodata povestile cu betii de pomina, alcoolul a fost ptr mine tot timpul in rau necesar ptr socializare.
NOU
la mine in bloc a murit o fetita pentru ca vaca de ma-sa a lasat verde de paris intr-o sticla, in hol.
NOU
Eu nu pot să vă spun când am băut prima dată, stiu doar că am început devreme tare; dar, vorba lui Stratan, la viața mea am băut mult. Am și un record: cu colegii de la mină, în zi de salariu, de la 15,00 până la 20,00 câte 3,5 litri de votcă. De la cârciumă până la autobuz, i-am dat 5 lei unuia de la salubrizare și am călatorit ca un pașă într-o tulumbă de aia portocalie cu roți mari. Să vă spun când și de ce m-am lasat. La 45 de ani, a fost prima dată când la bețivăneală de aia crâncenă am uitat definitiv ce am făcut. Știu că eram cu băieții în bar si următoarea scenă eram eu acasă în pat. Nu mai țineam minte nimic, nimic. Eh, Dimitrie dragă, dacă nu mai are haz, e timpul să te lași. Astfel, au trecut 5 ani fără nicio picătură de alcool. Amin.