Când am filmat-o pe această doamnă fiind în exercițiul funcțiunii, efectiv m-am plictisit de subiect și am uitat de ea, iar ea tot asta făcea. Se prefăcea că mătură, vorbind la telefon chestiuni, probabil, foarte importante, mai ales că zilele astea bursa nu se simte foarte bine și ai nevoie să fii călare pe investiții, cine știe ce se poate întâmpla, dacă nu ești atentă.

Nu sunt genul care să dea pe dinafară de dorință de a munci. Sigur, când eram un pic mai tânăr, era altceva, câte frigidere și mașini de spălat am cărat în viață, numai eu știu și colegii de la Flanco sau pe unde dreaq am mai prestat eu. Îmi plăcea și îmi place și acum să frec duda cu elan, când se poate și să fentez munca. De aia și vedeți articole guest post, din când în când, atunci când nu am chef de muncă, deschid mailul și aleg un articol mai interesant.

Dar! Atunci când aveam cu adevărat de muncă, când acolo era chestia pe care o fac ca să îmi câștig banii și traiul de zi cu zi, atunci, pur și simplu, munceam. Îmi făceam treaba pentru care eram plătit. În felul acesta, nimeni din echipa mea nu putea să îmi reproșeze că, vreodată, a fost abandonat, nimeni nu îmi putea atrage atenția că nu merge treaba. În 100% din cazuri, ca și în cel al doamnei din imagine, munca ta face parte din eforturile unei echipe. Nu ai nicio valoare, ca om, dacă valoarea muncii tale e zero.

Iar munca asta, care, de fapt, nu e muncă, arată că nu ai nicio valoare umană.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.