Marea majoritate a oamenilor ocupati, printre care se numara si al dumneavoastra cu respect eu, spune ca de-abia asteapta sa scape de telefon, de email, sa poata sa stea linistiti si sa nu mai auda nimic de nimeni.

NICIODATA nu voi mai spune asa ceva.
Ieri, dupa cum bine stiti, am ramas fara telefon. Fara internet, fara posibilitatea de a lua legatura cu nimeni din cei apropiati mie. Nu stiam pe unde haladuieste nevasta, dar asta deja era ceva secundar. Pentru ca stiam ca arhimama trebuie sa mearga sa vada daca se opereaza de hernie de disc.

Nu am reusit sa iau legatura cu arhimama decat astazi, acum 20 de minute, reusind sa o sun de pe noul numar de telefon (btw, cine se stie in agenda mea telefonica, e rugat sa imi dea un mail sa ii dau noul numar, pentru ca nu mai am nici un numar de telefon).

Revenind, arhimama era bine mersi, cica nu o opereaza, ca e posibil sa faca doar tratament. Dar si eu si nevasta eram absolut dati peste cap, pentru ca nu reuseam sa dam de ea in nici un fel, credeam ca e prin spital, poate e in operatie, poate a patit ceva. Si toate astea doar pentru ca nu am avut telefon 24 de ore.

Iubesc telefonia mobila. Nu vreau niciodata sa stau fara telefon.
DIXI.