leacuri pentru fraieri

Poate vă întrebați de ce sunt atât de vitriolant când vine vorba de șarlatanii care oferă leacuri miraculoase contra cancerului, pornind de la uleiuri sfințite până la pastilele minune cu piatră ponce, sau alte gunoaie de gen.

Fratele mamei a murit de cancer la plămâni. Fiind de la țară, fumător de Plugar, ținea pachetul de Carpați drept comoară pentru sărbătorile legale, a aflat foarte târziu, când mai avea o zdreanță cât un timbru în loc de plămân.

Lucrurile astea se întâmplau pe vremea nefericitului răposat la Târgoviște, dar chiar și atunci, când au venit rudele cu el la București, pentru o ultimă opinie medicală înainte de îngropăciune, au găsit un băiat care oferea un tratament minune contra cancerului de plămâni, cu un aparat care scotea ozon pe toate găurile, ozon pe lângă care aerul din Tibet era fix vax.

Desigur, unchiul meu a murit în scurt timp, nu înainte de a decarta în buzunarele gunoiului cu ozonul sume destul de importante, pentru aer rece din butelie. Unchiul meu, bietul de el, s-a opus cât a putut, dar deja era o epavă care respira de 10 ori pentru o înghițitură de aer, cu ochii bulbucați și frica de sufocare în fiecare privire, plus durerea, durerea aceea înfiorătoare, pentru care știi că nu există decât un singur leac. Moartea.

Tatăl meu a murit de cancer la gât. Tot fumător înveterat, pescar în fază terminală, plus băutor de bere rece ca gheața. Elemente clasice pentru un cancer de calitate. După ce s-a operat la Panduri și, la un an, a recidivat cancerul, cu metastaze și fără posibilitatea de a se mai poate face ceva, știți cine a venit la el?

Preotul localității, care, pentru modesta sumă de doar 10 000 de lei, se oferea să îl boteze în adevărata religie, pentru ca, după aceea, un cuvios călugăr de la o cuvioasă mănăstire, să se roage pentru vindecarea sa grabnică, fără care rugăciune dumnezeu nu avea cum să își întoarcă fața spre el. Practic, cancerul îi era dat de către adevăratul dumnezeu, din cauză că era musulman și logic, musulmanii fac cancer într-o țară predominant ortodoxă.

Tata a murit fără să își renege credința. Preotul a rămas fără bani, dar cu rugăciunile la el. Zice-se că taicămiu l-a întrebat dacă, în cazul în care are un băiat botezat ortodox, nu ar merge faza cu Dumnezeu. Cică nu, că se știe, copiii plătesc păcatele părinților.

Mama avea nuștiu ce boală, care nu îi mai trecea. Și vede la televizor o reclamă a unui alt gunoi, numit Stelian Fulga, care vindea nu știu ce elixir care vindeca fix boala ei. S-a apucat, a cumpărat gunoiul mizerabilului și aproape a murit, a scăpat cu salvarea la urgență, în miez de noapte.

Când a sunat să reclame ce i s-a întâmplat, i s-a închis telefonul în nas. Gunoiul ăla în continuare vinde gunoaie miraculoase la tv. L-am văzut într-o zi în piață la Râmnicu Sărat. Din păcate, era cu mai mulți adepți care îi sorbeau cuvintele, așa că nu am putut să îi fărâm capul, cum ar merita. Dar vremea nu e trecută, dacă nici unul din noi nu moare între timp, ne-om mai întâlni noi.

Da, rezumând, îi urăsc pe șarlatanii ăstia nenorociți, care se îmbogățesc vânzând speranță morților vii. Un om care vede moartea în fața ochilor, poate fi scuzat. El deja nu mai gândește, ci este doar pe modulul impus de natură, în care caută să își salveze viața cu orice preț.

Dar gunoaiele acestea, care se îmbogățesc profitând de ultimele speranțe ale lor, merită cea mai cruntă și înceată moarte. Toți, fără excepție.