Un pian are 88 clape. Clapele acționează niște ciocănele pentru a lovi corzi care vibrează cu frecvențe între 27Hz (prima clapă) și 4.186 Hz (ultima clapă). La fiecare octavă, frecvențele se dublează. Dacă vă jucați un pic cu sunetele unui pian, o să vedeți că aveți o zonă de confort a sunetului, care vă gâdilă urechile într-un mod plăcut.

Chestia asta e foarte subiectivă, de asta nu am judecat niciodată pe nimeni în funcție de gusturile la muzică. Mai ales pentru că sunt un tărâm fertil pentru simulare: ne place rockul psihedelic și Joy Division in public, pentru că „dă bine”, dar acasă nu ne dăm în lături nici de la niște Paraziții cinstiți sau de la o manea ascultată, desigur, la modul ironic.

Singurul gen muzical pe care nu îl înțeleg este houseul, cu toate curentele afiliate: trance, beat, progresiv, acid și restul nebuniilor. Mi se pare că trebuie să fii sever pastilat ca să vibrezi în vreun fel la îț-îț-îț-tuci-tuci-tuci-îț-îț. Nu judec, că n-am cum, dar nu înțeleg.

Serios acum: cu toată muzica lumii la distanță de un click, ce vă face să ascultați house?

Și dacă tot suntem aici: când vi s-au „așezat” gusturile muzicale și v-ați dat seama ce vă place cu adevărat, nu doar de gura lumii? Ce muzică ascultați când sunteți voi cu voi?

E sâmbătă. Iubiți-vă! Și luați cu niște unde sexy.

 

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.