Nevastă-mea e un pescar fanatic. Ea mi-a pus undița în mână pentru prima oară, m-a învățat să trec peste teama de garizi și scârba de a pune mâna pe râme (nu a reușit să mă facă să pun mâna pe viermi), ea m-a învățat cum se face o montură, cum se leagă un cârlig pe gută și cum se privește pluta, ascultând cum cresc pietrele.

Din nefericire, a început să îmi placă și mie, în perioada cât am stat la Constanța și, cum zilele trecute tot am fost la mare, a început să îmi miroasă iarăși a guvide sau chefal, prinși în cârlig și zbătându-se pentru a-și păstra viața efemeră, înainte de a ajunge într-o toaletă, sub formă de dejecție.

Doar că mi-e cam peste mână să mă duc în fiecare săptămână până la Constanța, numai ca să am unde să prind 2-3 kile de guvizi. Așa că m-aș cam duce la o baltă din zonă, să încercăm și la caras, baboi, plătică sau crap.

M-ar interesa o baltă liniștită și nu foarte populată, știți cum e cu noi, vedetele. Să fie undeva pe drumul autostrăzii A2 sau eventual spre Cernica, pentru că sufăr de procrastinare cronico-dubiositară și nu pot merge mult.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.