Acum că tot am contul de twitter suspendat, din motive necunoscute, să scriu şi eu o mică dudă despre userii săi. Înainte de asta, nu uitaţi că mă găsiţi pe facebook, unde îmi împart deosebita înţelepciune.

La început, twitterul era o chestie uber fun, unde puteam să scriu orice tâmpenie îmi trecea prin cap, ştiind că urmăritorii o vor aprecia sau nu, comenta, discuta etc.

Între timp, am ajuns la peste 4000 de falouerşi şi situaţia s-a schimbat. La orice twitt dat de mine, e imposibil să nu apară un nătărău flegmatic, care să înjure sau să mă ia în balon, sperând că îi voi răspunde şi îi voi face numele mai public, rezultând şi nişte falouerşi pentru sufletul lui.

Adică s-a transformat într-un fel de blog, unde eşti înjurat pentru reclamă.
Şi aşa s-a cam dus naibii orice urmă de plăcere combativă, că ar trebui să fiu tâmpit să îi fac reclamă unui puşti cretin, care speră la celebritate rapidă şi efemeră.

Cred că aş aprecia dacă twitterului i s-ar aduce o mică modificare. Dacă nu te am în lista de prieteni, nu îţi văd @mesajele, cum e la mesajele directe.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.