Mă gândeam că totuși ar trebui să am o poziție oficială față de chestia cu followerii de pe twitter și de pe facebook. Mai precis, cineva s-a gândit să pompeze followeri falși în contul meu, al lui zoso și al lui chinezu, după care să anunțe public cum ne cumpărăm noi oameni. Desigur, retarzii au mușcat, au prestat, au scris, unii imbecili pe care îi urmărea pe twitter s-au gândit ei să fie ironici, ziariștii ratați reuniți sub denumirea de hateri au început să mișculeze fericiți etc.

În fine.
Problema, dragă boule care faci asta, este că mie mi se rupe de twitter și facebook. Sunt niște pierderi stupide de vreme, de care nu îmi pasă, iar asta o știe oricine mă cunoaște cât de cât. Eu am situl meu, arhiblog.ro, unde scriu și care îmi asigură viața de zi cu zi. Datorită lui am ajuns unde sunt, datorită lui sunt unul din cei 2 cei mai citiți bloggeri din România, datorită lui familia mea mănâncă.

Așa că mi-e fix perpendicular de restul. Dar voi puteți să băgați cu încredere.
Nu mă deranjează.

Comentariile sunt închise, nu mă intereseaază nimic din ce ar putea spune oricare dintre voi, pe subiect.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.