Când eram mic, mă mai punea maică-mea să îmi fac patul, dar a fost un obicei pierdut destul de rapid, pentru că eram săraci și mulți, trăind într-un apartament mic și înghesuit, nu avea nimeni timp și chef de prostii de astea, mai ales că aveam 2 frați mici și a naibii, care oricum distrugeau tot ce însemna ordine și disciplină.

Următorul loc în care mi-am făcut patul, iar aici l-am făcut, timp de 9 luni, zi de zi, a fost armata română, unde nu prea aveam loc de discuții. Ba chiar în primele 4 luni făceam mai multe paturi decât unul, pentru că, na, trebuia cineva să facă și paturile veteranilor, iar noi eram puțini, ei mulți, așa că, zi de zi, 20 de oameni făceau 80 de paturi, cu toată rapiditatea de care erau în stare. Știți chestia aia, cu banul care trebuie să sară, când îl arunci pe cearceaful întins? E greu să faci paturi așa. Dar le faci.

După ce am ieșit de acolo, mi-am promis mie însumi că, în viața mea, nu mai fac patul decât dacă e să aștept vreo gagică să vină pe la mine. Viața m-a învățat că gagicile vin pentru canapea, mai rar pentru pat, așa că nu a trebuit să fac mari eforturi, de-a lungul timpului. Sigur, când ești singur, mai rar ajungeam prin pat sau pe acasă. În fiecare săptămână cumpărat câte 7 perechi de chiloți, 7 perechi de șosete, o dată pe lună luate lenjerii de pat proaspete, dacă eram cu vreo creștină milostivă care să mi le schimbe, norocul meu, dacă nu, aia e, viața era simplă.

O dată cu avansarea în vârstă, mi-am mai domolit elanul. Din fericire, nevastă-mea e genul pe care o enervează să o încurc prin casă la chestii de astea, iar ea, fiind militar de profesie, a făcut câteva zeci de mii de paturi la viața ei, așa că o ajut când are nevoie de ridicat salteaua sau ceva chestii mai grele.

Singura mea problemă, acum, în amurgul vieții, este Când o să se inventeze niște lenjerii de pat de alea care sunt cu elastic și se bagă sub saltea, care să se împăturească frumos, să nu se mai transforme într-un mototol?

Dacă v-a plăcut ce ați citit, dacă știți că am rămas din ce în ce mai puțini oameni verticali, avem și noi nevoie de voi.

Alte articole din arhiva de aur