Într-o seară am văzut ceva, ce nu prea vezi în orașele din rromânia. Un om într-un scaun cu rotile. Da, știu că îi vedeți des în intersecții, la cerșit, dar femeia respectivă era un om normal, ieșit la plimbare. În primul rând m-a deranjat reacția partenerului de drum cu care eram, ceva gen ptiu, fie la ea acolo. Reacție clasică de rromân în viață.

În al 2 lea rând, am realizat că practic, în București, oamenii cu dizabilități chiar nu au cum să iasă pe stradă. Pentru că nu au cum să iasă din bloc în primul rând. După aceea, nu au cum să traverseze străzile. Nu, nu vorbesc de accesul în instituții, au tras peste tot pantele alea de 45 grade, de nu poți să le urci nici în picioare, darămite într-un scaun autoîmpins.

Vorbesc de simple teșituri la toate capetele de trotuare din oraș. Teșituri care i-ar ajuta pe acești oameni, care sunt la fel de oameni ca mine și ca tine, să poată ieși din casă, să poată ieși la piață, în parc sau oriunde ar ieși oricare dintre noi.

Există vreun program de ăsta cu bani europeni care să poată finanța așa ceva? Știe cineva unde am putea vorbi pentru un asemenea proiect? Întreb, pentru că nu mă pricep, nu știu unde aș putea vorbi și nu aș ști cum să fac un asemenea proiect. Dar dacă ne amestecăm mai mulți și dacă se bagă eventual și o agenție ceva, cred că am putea-o scoate la capăt.

Hai, că pentru rahaturile alea de piste de biciclete s-au tot găsit bani. Pentru oamenii mai puțini norocoși nu s-ar putea găsi?

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.